Publicat : vin, Feb 20th, 2015

Restructurarea creditelor in CHF este ilegala. Decizie instanta

chfDaniela si Eugen P. din Timisoara au luat un credit de casa de 140.000 de franci elvetieni de la Raiffeisen Bank Romania in mai 2008 pentru o perioada de 318 luni (26 de ani si jumatate).

La dobanda de 5,5% si un comision de administrare de 0,15%, rata lunara a creditului era de 1.037 de franci. In lei, prima rata era de 2.345 de lei. Apoi, deprecierea leului fata de franc a dus rata la peste 3.000 de lei pana la mijlocul anului 2010, cand familia a fost lovita de inca o veste proasta: salariile au le-au fost reduse de la un total de 5.000 de lei la 3.750 de lei.

Fara speranta sa mai poata plati ratele lunare, cei doi timisoreni au apelat la bunavointa bancii si au cerut o restructurare. Nu mica le-a fost mirarea cand cei doi au aflat, dupa ceva vreme, costul real al „ajutorului” oferit de banca: aveau de platit in plus peste 27.000 de franci la creditul de 140.000 de franci. La aceasta suma s-a ajuns dupa ce banca a aplicat doua restructurari clientilor, prin care a marit dobanda de la 5,5% la peste 8,5%, in schimbul unei perioade de trei ani cu rate mai mici. In 2010-2011, clientii au platit mai putin ca urmare a reducerii temporare de dobanda din partea bancii, pe care urmau sa o compenseze ulterior, iar in

2011-2012 banca le-a cerut doar plata dobanzii de 8% si a amanat perceperea capitalului efectiv imprumutat, pentru care banca urma sa perceapa dobanda de doua ori.

Instanta a desfiintat restructurarile

Dupa reclamatii la Protectia Consumatorului, care nu au rezolvat cu adevarat problema, cei doi politisti au dat in judecata banca, in septembrie 2014.

Acestia au reclamat mai multe prevederi din contract precum:

– art. 3.7, clauza referitoare la modificarea ratei anuale a dobanzii in functie de evolutia pietei financiare sau de politica de credite a Bancii;

– art. 3.2, clauza prin care Banca decide in locul clientului forma de dobanda aplicabila in contract;

– art. 11.4, clauza prin care Banca este autorizata sa modifice valoarea ratelor de credit si valoarea dobanzii curente in mod unilateral si in lipsa unui act aditional;

– art. 3.14, clauza care banca percepea lunar un comision de administrare in valoare de 0,15%.

Clientii au cerut instantei sa desfiinteze si actele aditionale emise cu ocazia OUG 50/2010 si pe cele din restructurari.

Judecatorul in cauza a retinut ca clauzele contractuale contestate nu au fost exprimate clar si inteligibil, nu au fost negociate direct cu consumatorii si au adus un dezechilibru major asupra acestora. Instanta sustine ca banca nu a putut arata caca a existat o negociere la semnarea contractului, asa cum cere legea ii cere sa probeze, contractul fiind unul preformulat, de adeziune.

Apoi, clauza de dobanda a fost clar in defavoarea consumatorului, din moment ce banca nu a explicat metoda de variatie a dobanzii si ca rata era, practic, la discretia ei, arata instanta, fiind incalcate prevederile OG 21/1992 si ale Legii 193/2000, care stabilesc ca variatia dobanzii trebuie sa fie clar precizata in contract, verificabila si in afara vointei profesionistului.

„Clauza prevazuta la art. 3.7 din contract creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimental 1reclamantilor si contrar cerintelor bunei-credinte, intrucat aceasta clauza confera dreptul bancii de a modifica dobanda unilateral fara un motiv intemeiat si specificat in contract si fara sa fie individualizate in contract elemente obiective in functie de care sa opereze aceasta modificare, contrar prevederilor art. 1 lit. a din anexa Legii nr.193/2000 coroborat cu art. 9 indice 3 lit. g si h din O.G. nr. 21/1992, motiv pentru care instanta va constata caracterul abuziv al clauzei prevazute de art. 3.7. din contractul de credit, cu consecinta modificarii clauzei in sensul respectarii prevederilor legale”, se arata in motivare.

 

Cum s-a ajuns la marja de 2,6%?

Instanta a decis sa nu elimine total clauza de dobanda din contract, ci a dispus recalcularea avand ca baza formula descrisa de OUG 50/2010, care trebuia sa duca la transparentizarea costurilor contractuale, dar a avut efecte nefaste pentru romanii cu credite. In loc sa aplice referinta Libor din 2010 (0,19%) – la minimele ultimelor decenii la acel moment – pentru calculul marjei de dobanda a creditului contractat in 2008, asa cum a procedat Raiffiesen la aplicarea OUG 50, dar si celelalte banci din sistem care nu se raportau anterior la piata, instanta a decis sa ia in calcul Libor de la momentul acordarii creditului.

„Odata cu intrarea in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, in leg islatie s-a consacrat in mod expres care este formula de calcul a dobanzii. In acest sens, potrivit art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010 Jn contractele de credit cu dobanda variabila se vor aplica urmatoarele reguli: a) dobanda va fi compusa dintr-un indice de referinta EURIBOR/ROBOR/LIBOR la o anumita perioada sau din rata dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, in functie de valuta creditului, la care creditorul adauga o anumita marja fixa pe toata perioada derularii contractului”.

Prin urmare, dupa ce a intrat in vigoare art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010, calculul dobanzii porneste de la indicele de referinta Euribor/Robor/Libor la care se adauga marja fixa a bancii , stabilita prin contractul initial. In ceea ce priveste marja fixa , aceasta se determina in functie de prevederile contractului incheiat intre parti. Desi in contractul de credit din litigiu nu s-au prevazut elementele componente ale dobanzii, la incheierea contractului, partile au avut in vedere o marja a bancii de 2,61%, in conditiile in care dobanda a fost stabilita la 5,5%, iar indicele Liber CHF la 6 luni la data incheierii contractului (28.05.2008) era de 2,890% (5,5% – 2,890% = 2,61%)”, se arata in motivare.

Solutia aleasa de instanta acum este identica uneia dintre propunerile care au circulat in Parlament si care au fost aduse in atentia Bancii Nationale a Romaniei si a bancilor comerciale pentru ca marjele de dobanda ale romanilor sa fie calculate corect. Aceasta a fost, insa, respinsa, si marjele de credit au fost marite artificial de catre banci, pe seama consumatorilor. Dupa OUG 50, modificata si mai mult in favoarea bancilor prin legea de adoptare, au izbucnit procesele clienti vs. banci.

 

Mai departe, instanta desfiinteaza celelalte clauze care dau dreptul bancii de a alege dobanda si constata ca aceasta a procedat impotriva legii cand a crescut marja de dobanda cu ocazia restructurarilor creditului, pentru ca legea nu ii dadea dreptul decat sa scada o marja fixa.

„Parata a precizat ca a respectat prevederile O.U.G. nr. 50/2010, exprimand dobanda in functie de un indice unic de referinta (Libor) si a aplicat marja fixa, stabilita ca diferenta dintre rata dobanzii detinuta de client si valoarea indicelui de referinta la data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, deci la valoarea indicelui de referinta Liber CHF din anul 2010, iar nu din 2007, invocand in acest sens o adresa transmisa de catre Autoritatea Nationala pentru protecti a Consumatorilor catre Asociatia Romana a Bancilor prin care se exprima acordul pentru stabilirea

in acest mod a marjei fixe. Referitor la aceste aspecte, instanta constata ca apararea paratei nu are

suport legal. Din continutul prevederilor art. 35 din OUG nr. 50/2010 si ale art. 9 indice 3 alin. 1 din OG nr. 21/1992, rezulta ca este interzisa majorarea nivelului comisioanelor, tarifelor si spezelor bancare, cu exceptia costurilor impuse prin legislatie , astfel ca marja fixa la care face referire art. 37 lit. a din OUG nr. 50/2010 nu poate fi decat cea stabilita prin contractul initial de credit. Parata trebuia sa pastreze marja la nivelul initial din contractul de credit in conformitate cu prevederile art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010 care interzic modificarea marjei fixe pe parcursul derularii contractului. Or, modificarea marjei fixe de la valoarea de la 2,61%, perceputa la momentul incheierii contractului de credit, la valoarea de 8,16% (prin actul aditional din data de 13.10.2010) si ulterior la valoarea de 8,55% (prin actul aditional din data de 28. 10.2011), contravine dispozitiilor legale”, se arata in motivare.

 

Av. Coltuc Marius

www.coltuc.ro

avocat@coltuc.ro

Despre autor

-