Publicat : Dum, Apr 3rd, 2016

Mama ei de ipocrizie!

Editorial11In presa este… fix ca-n politica: toata lumea este “deontoloaga” si, in plus, are si prințipuri. Ambele, atat deontologia cat si prințipurile sunt folosite ca arme, ca bâte: sa se dea in cap adversarului. Sa i se faca (fabrice) cucuie. Pentru ca, nu-i asa, deontologul si, dupa caz, principialul apara niste interese desi n-o recunoaste in ruptul capului. El repeta precum papagalul aceiasi placa: Am prințipuri, dom’le. Pe mine nu ma plateste nimeni. Capul meu (de cele mai multe ori, patrat – N.R.) are indesata deontologia cu maiul si gandeste numai si numai principial.
O fatarnicie care este tolerata de cei din bransa, (presa si politica) si luata in brate (doar din patru in patru ani – la alegeri) si de postaci care s-au trezit peste noapte deontologi – niste scribi acolo si ei, niste scarta-scarta pe tastatura dar, nu-i asa, cu prințipuri…
Se intampla sub ochii nostril, o ipocrizie pe care o simtim, o vedem, dar (unii dintre noi) ne prefacem ca… nu exista.
Cotârle adormite patru ani, care au ros pana la luciu carnea de pe oasele azvarlite de politicieni (acum decrepiti) s-au trezit hamesite si au inceput sa latre a pustiu. Patru ani doar au scheunat ba la un partid, ba la altul, dupa interesul sefului de haita. Acum le-a incoltit deontologia si prințipurile in tigve.
Mama ei de ipocrizie!

D. Ontologu

Despre autor

-