Popazu cere reforma presei… in reciprocitate cu cea a politicienilor

popazuIntr-o recenta conferinta de presa, care a avut loc la sediul PNL, Liviu Popazu – prim vicepresedinte al organizatiei municipale liberale a declarat ca partidul din care face parte domnia sa este dispus sa se reformeze. Totodata, liderul liberal a facut si o provocare presei – evident, presei locale…

„Noi, cei ce facem politica la nivel de Giurgiu, suntem dispusi sa ne reformam. Iar pentru asta, cerem si ajutorul presei locale…

Vrem ca atunci cand presa descopera oameni politici care gresesc, sa dea cu ei de pamant – indiferent din ce partid fac parte acesti oameni politici. Si va provoc sa izolati jurnalistii care fac politica de partid sau partinitoare”, a declarat Popazu.

Sigur ca este usor… sa ceri. La fel de usor este sa si promiti. Iar politicienii au exercitiul promisiunilor.

II reamintim domnului Popazu ca „autoreformarea” clasei politice a fost si este marota… politicienilor la fiecare alegere de 25 de ani. Doar in campaniile electorale. Dupa campanii, sacii din carutele lor au tot crescut, iar promisiunile au ramas promisiuni.

Mai mult de atat, „organele” de presa sunt finantate de ei, de politicienii din toate spectrele politice…

Ideea domnului Popazu este mirobolanta, dar seamana cu o replica dintr-o comedie romaneasca: „Ce facem noi, daca gasim un politician?” Care ar trebui sa fie raspunsul la aceasta intrebare? „Il bagam in buzunar (ca pe portofel), sau sunam… la DNA?”.

Raspunsul este identificabil, clar.

Lasand gluma deoparte, politicienii trebuie sa emita astfel de judecati de valoare, atunci cand prin prestatia lor vor asigura un mediu economic sanatos, in care si presa sa isi gaseasca locul – independenta de clasa politica.

4 comentarii

  1. Stimate d-le Gheorghe Ștefan,
    Faptul ca-mi „gresiti” numele o consider o aroganta ieftină, la care nu vreau sa va răspund pe măsura. Deși, as avea niște idei încântătoare….
    Cu aceeași stima.

  2. Stimate Domnule Topazu ,
    In comentariul meu nu ati gasit nicio referire la numele dumneavoastra. A fost opinia mea fata de orice propunere a oricui vis-a-vis de reformarea( reinventarea ) meseriei de ziarist pe care o respect. Comentariul dumnavoastra fata de persoana mea si meseria pe care o reprezint sunt total deplasate si constituie un atac direct la calitatea mea de Co-Presedinte al PNL Giurgiu dar si cea de Vicepresedinte al BPN National al PNL drept pentru care voi convoca de urgenta un BPJ in care sa analizam atitudinea dumneavoastra.
    Cu stima,

  3. De 25 de ani politicienii tot spun ca sunt dispusi sa se reformeze insa se reformeaza din pacate din rau in mai rau. Presa a fost in ultimii 25 de ani un instrument pt politicieni si sa ceri acum acesteia sa se reformeze fara influenta si finantarea politica este ca si cum ai vrea sa ai biserica fara religie sau preoti fara biserica. Cum sa ceri unor jurnalisti sa se reformeze cand asta este meseria lor iar tu politician care ai ( sau nu ai) o cu totul alta meserie nu faci nimic altceva decat sa te imbuibi din banul public incercand sa stai la putere mereu trecand de la un partid la altul. CRED ca in Romania singura reforma trebuie facuta azi in partidele politice prin reprezentantii lor si atat.

    1. Chiar dacă nu sunt de acord in totalitate cu punctele de vedere ale d-lui Diaconescu, se vede imediat ca a înțeles foarte bine ceea ce am spus. Nu am simțit ca m-a contrazis – in orice caz, nu in mod agresiv – si, ca si alți colegi din presa, a încercat sa aducă niște argumente destul de pertinente. De altfel, eu nu am dat o sentința, pentru ca nu am competenta; nu vreau sa fac vreo „revoluție” in presa locală, pentru ca nu am forța necesară si nici nu-mi sta in obicei sa-mi impun propriile idei cu orice preț. Pur si simplu, am lansat o provocare, un subiect de dezbatere publica.
      Însă comentariul d-lui Gheorghe Ștefan, total pe lângă subiect, m-a surprins si, totodata, m-a dezamăgit. Tonul pe care-l folosește este exact ceea ce agreez mai puțin. Raționamentul – tras de par, neconvingător, chiar un pic șmecheresc; poate nimerit pentru cei care trag la navod, nu pentru mânuitorii de condei. Metoda, clasic propagandistica, se cheamă „încercarea de a capta bunăvoința” – in cazul de fata fiind vorba de bunăvoința jurnaliștilor deranjați eventual de provocarea mea. Omul politic nereformat, cu cât are funcție (politica) mai mare, cu atât simte nevoia sa-si dea cu părerea ORICÂND si, mai ales, despre ORICE. Fac o promisiune: când va fi vorba despre influența razelor de luna asupra libidoului crapului chinezesc, promit sa ma abțin si sa ma bizui pe părerea celor care se pricep. Cunosc câțiva specialiști in domeniu.

Comentariile sunt inchise