A fost inaugurata marea investitie: Piata Centrala.
Modernizarea a ajuns la final, iar in data de 15 noiembrie, comerciantii si-au ocupat tarabele galbene (ce alta culoare ar fi putut avea?).
S-a spus de mai multe ori ca Primaria ar vrea sa distruga piata taraneasca. Nimic mai neadevarat. Piata a ramas la loc ul ei, ofera conditii civilizate de comert la fel de civilizat.
Numai ca nu pentru tarani, nu pentru cei care vor sa isi vânda bruma de verdeata pe care cu greu o cultiva in gradina din fundul bataturii.
Nu vreau sa fiu inteles gresit. Constructia Pietei Centrale poate ca se impunea, este moderna, are spatiimoderne, este curata, are aer conditionat si instalatii de incalzire.
„Se implineste, astfel, un deziderat mai vechi al Primariei, unul sustinut de multa vreme de primarul Lucian Iliescu, acela ca Giurgiu sa aiba o piata civilizata si moderna”, se scria intr-o publicatie locala.
Nimeni nu vrea sa facem comparatia intre ce a fost si ce este. Sigur ca este o constructie moderna si civilizata. Nimeni nu zice ca nu ar fi asa.
Dar va intrebati câti tarani au acces cu marfa in piata noua? Câti isi pot permite sa inchirieze o taraba cu plata in avans pe trei luni. Câti pot da dintr-un foc 12 milioane pentru ca vin când si când cu o legatura de verdeata sau cu urzici, gutui, ceapa verde sau orice altceva va trece prin minte?
Piata ofera conditii excelente pentru cumparatori, dar mai ales pentru samsasrii de legume si fructe.
Intermediarii, aceasta categorie de comercianti pe care multi ii confunda cu micii producatori, au dat lovitura. Ei au achizitionat câte trei, patru sau mai multe tarabe, sa fie siguri ca au unde sa-si expuna marfa adusa din hipermarketurile bucurestene, din Russe… Ca sa nu mai spunem ca taranii autentici sunt fortati – acum mai mult ca oricând – sa isi dea marfa putina, intermediarilor, la pretul fixat de samsari…
in chiar ziua deschiderii, o taranca din Oinacu, care a indraznit sa dea banii inainte pe trei luni, era sceptica cu privire la faptul ca a facut o afacere:
„Nu stiu mama daca am facut bine sau rau. Cred ca mai bine mergeam in Bucuresti, inchiriam loc cu ziua si as fi avut dever mai mare. Aici, iaca-ta s-a facut de ora trei si abia daca am vândut de o suta de mii de lei. Gusta si matale din muraturile astea si vezi daca am marfa proasta… Imi e si frica sa zic ceva, ca sunt inconjurata numai de samsari, care abia asteapta sa sara cu gura pe mine. Nu vad niciun taran pe aproape…”.
Repet, investitia este de exceptie. Dar cine prospera?