Publicat : mie, Sep 2nd, 2015
Fun | De admin

Sindromul “prinți și prințese” a luat amploare in Romania – Ce se intampla daca ne apelam copiii așa?

printiApelative precum “prinț” sau “prințesa”, adresate copiilor inca de mici, le vor construi acestora o percepție falsa despre realitatea inconjuratoare, iar in adolescența sau maturitate vor dezvolta deviații comportamentale destul de serioase și nu se vor putea adapta societații actuale, este de parere psihologul Iuliana Fűlaș. Mai mult decat atat, spune specialistul, copiii care dezvolta sindromul “prinți și prințese” vor crede ca lumea este un castel frumos, in care toți sunt slugi umile puse in slujba lor și vor opune rezistența cand vor primi o sarcina din partea parinților sau, mai tarziu ,la locul de munca, din partea șefului. Victimele acestui sindrom devin extrem de egoiște, nu vor imparți jucariile cu alți copii, nu vor spune vreodata “te rog”, “mulțumesc” și “iarta-ma” și nu vor invața sa iubeasca sincer, crede psihologul Fűlaș.

“Sindromul prințesei – la fete și a prințului – la baieți, constituie un set de deviații  comportamentale, care de multe ori trec neobservate de parinți sau, mai rau, aceste atitudini sunt alimentate de aceștia, prin repetari obsesive a acestor apelative sau cu permisivitate dusa la extrem. Din dorința de a-i proteja și de a-i ajuta pe cei mici, atat parinții, cat și societatea contribuie la apariția unor manifestari care le pot afecta viața de adult”, declara psihologul Iuliana Fűlaș.

Psiholog: Sindromul se poate naște și din mesajele subliminale ale poveștilor aparent inocente din copilarie

De cele mai multe ori, considera specialistul in psihologia copilului, aceste clișee sunt preluate din carțile de povești, desenele animate cu prinți și prințese, in care se subliniaza idealuri ireale. De asemenea, jucariile – cum ar fi papușile Barbie și Ken – sunt construite dupa același principiu, dar și mulți factori de mediu, cum ar fi internetul, televizorul, smartphone-ul, etc contribuie la dezvoltarea sindromului. “Acest sindrom este observabil incepand cu varsta de 2 ani, cand fetele sau baieții incep sa se costumeze in eroii de poveste și primesc mesaje subliminale din diverse medii ca aspectul fizic e tot ce conteaza. In perioada adolescenței, acest sindrom devine din ce in ce mai evident, deoarece mulți tineri iși centreaza viața in jurul sinelui, devin narcisiști, iar fenomenul selfie a contribuit la augmentarea narcisismului lor.  Acest sindrom este insoțit de ridicarea pretențiilor sau cerințelor absurde, materialism susținut, emoții extreme, auto-indulgența sau lipsa logicii, lipsa concentrarii asupra problemelor sociale, lipsa empatiei, lipsa dorinței de a prelua vreo responsabilitate, dorința de a reprezenta o autoritate și un simț puternic de superioritate”, declara psihologul Iuliana Fűlaș.

Efectele puternice ale conștientizarii sindromului

In momentul in care copiii sau tinerii conștientizeaza ca lumea in care traiesc nu este deloc asemanatoare cu cea din povești, traiesc adevarate drame interioare. “In perioada adolescenței,  foștii copii tratați ca „prinți” și „prințese”, constata ca societatea nu-i trateaza ca pe niște prinți și prințese, ba le cere chiar foarte multe, le impune reguli, iar atunci apar primele probleme: comportamente delicvente, depresii, anxietați, dezechilibre psihice etc”, spune specialistul. Parinții contribuie in mod involuntar, printr-o afecțiune exagerata și dorința de a-și proteja copiii de pericolele de orice natura, iar atunci cand tinerii ajung la momentul conștientizarii sindromului, vor avea tendința de a da vina pe aceștia pentru ca au fost mințiti cu privire la mecanismele de funcționare a societații reale, continua psihologul Fűlaș.

Cum sa ne ferim copilul de sindromul “prinți și prințese”?

Psihologul Iuliana Fűlaș spune ca exista metode prin care ne putem preveni copiii sa dezvolte acest sindrom și sa traiasca dezamagiri pe parcurs. “Apelativele “prinț” sau “prințesa” ar trebui sa fie eliminate din vocabularul fiecarui parinte. Nu trebuie spuse nici macar in gluma. Inca de mici trebuie sa-i invațam ca fericirea nu consta in a primi, ci in a oferi. Fericirea lor este datoria lor, nu a parinților sau a celor din jur, este o condiție a implinirii personale”, conchide specialistul Iuliana Fűlaș.

Despre autor

-