Publicat : lun, Mar 9th, 2015

CJUE infrange apararile bancilor privind notiunea de pret

CJUECurtea de Justitie a Uniunii Europene a respins motivatiile absurde ale avocatilor Volksbank in celebrul deja caz Matei vs Volksbank. Dosarul Matei vs. Volksbank dureaza din 2012 continuandu-se cu o sesizare a CJUE din partea avocatilor Volksbank prin care s-a dispus si suspendarea solutionarii dosarului intern. Pe scurt, avocatii Volksbank au incercat sa demonstreze judecatorilor europeni ca nu ar trebui analizate ca fiind abuzive nici comisionul de risc (clauza 3d) si nici dobinda revizuibila(5a).

Dobanda bancii si comisionul de risc, desfiintate de o decizie CJUE Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat saptamana trecuta, intr-o cauza foarte importanta pentru procesele dintre clienti si banci pe clauzele abuzive din contractele de credit. Decizia CJUE inclina balanta in favoarea consumatorilor care au fost afectati de formularile ambigue ale bancilor privind calculul dobanzilor, iar comisionul de risc este, practic, desfiintat.

Dupa doi ani de la inregistrare, CJUE a dat joi solutia in cauza C-143/13, rapsunzand astfel intrebarilor preliminare trimise de Tribunalul Specializat Cluj intr-un litigiu dintre Volksbank Romania si doi clienti ai bancii, familia Matei.

Procesul

Acestia au luat doua credite de la Volksbank in martie 2008, unul de nevoi personale de 8.000 de euro, cu o dobanda fixa de 9%, comision de risc de 0,74% si o DAE de 20,4% – probabil pentru avans – rambursabil in cinci ani, si unul ipotecar, pentru achizitia unei locuinte, de 103.710 franci elvetieni, cu o dobanda anuala de 3,99% si un comision de risc lunar de 0,22%, la o DAE de 6,94% platibil in 25 de ani. Potrivit clauzei 3 litera (d) din conditiile speciale ale celor doua contracte, referitoare la caracterul variabil al ratei dobanzii, „banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand imprumutatilor noua rata a dobanzii; rata dobanzii astfel modificata se va aplica de la data comunicarii“.

Clauza 3.5 din conditiile generale aplicabile contractelor de credit in discutie in litigiul principal, intitulata „comisionul de risc“, prevede ca, pentru punerea la dispozitie a creditului, imprumutatii datoreaza bancii un comision de risc, aplicabil la soldul creditului, care se plateste lunar, pe toata perioada creditului. Valoarea acestor comisioane este stipulata in Clauza 5. Clientii au dat in judecata banca, in temeiul prevederilor legii 193/2000, care implementeaza Directiva 93/13 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori si au cerut ca cele doua clauze sa fie eliminate din contract in decembrie 2011, Judecatoria Cluj-Napoca le admite in parte actiunea si dispune eliminarea clauzei de dobanda, considerand ca este prea vaga si permite bancii sa modifice discretionar rata dobanzii. Judecatorul respinge, insa, capatul de cerere privind comisionul de risc – devenit comision de administrare din 2010, dupa implementarea celebrei OUG nr. 50/2010, transpunerea Directivei 2008/48 – considerand ca „nu ii revenea acesteia sarcina sa aprecieze riscul concret asumat de banca si nici eficacitatea garantiilor contractuale“.

Decizia este atacata cu apel si ajunge la Tribunal, care suspenda cauza si trimite o intrebare catre CJUE: se poate pronunta instanta nationala asupra clauzelor care definesc elemente de pret ale contractului, cum sunt cele de dobanda si comisioane, in conditiile in care Directiva 93/13 spune ca aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu se poate raporta nici la definirea obiectului contractului, nici la caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil, iar Directiva 2008/48 vorbeste de costul total al contractului – DAE -, desi nu se aplica creditelor ipotecare?

Decizia CJUE

Curtea spune ca sunt foarte limitate cazurile in care instantele nu pot aprecia caracterul abuziv al unor clauze contractuale legate de costul contractului, citand aici din Cauza Kásler (C-2014/282). Explicit, doar atunci cand este vorba de cuantumul acestor costuri, nu atunci cand e vorba de modul in care sunt definite in contract – adica, o instanta nu poate sa spuna ca o dobanda de 20% este abuziva doar pentru ca este de 20%, dar poate sa se pronunte in privinta mecanismelor contractuale care au facut ca dobanda sa ajunga la 20%, daca acestea au fost transparente sau nu, daca banca a crescut cu de la sine putere dobanda etc. Judecatorii CJUE spun ca instantele se pot pronunta pe acele clauze care dau dreptul creditorilor sa modifice unilateral rata dobanzii, acestea fiind incluse si pe „lista gri“ din Directiva si pe „lista neagra“ din legea 193/2000.„(…) aceste clauze par sa ramana si in afara domeniului de aplicare al articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13, din moment ce, sub rezerva verificarii de catre instanta de trimitere, din dosarul pus la dispozitia Curtii pare sa reiasa urmatoarele: caracterul lor abuziv nueste invocat din cauza unei pretinse inadecvari intre nivelul modificat al ratei si o oarecare contraprestatie furnizata in schimbul acestei modificari, ci din cauza conditiilor si a criteriilor care permit creditorului sa efectueze aceasta modificare, in special pentru motivul intemeiat pe „intervenirea unor schimbari semnificative pe piata monetara“, se arata in motivare.

Formularea laxa folosita de Volksbank nu este caracteristica doar acestei banci. Cele mai multe dintre institutiile locale de credit au folosit astfel de expresii in contracte pentru a-si aronda dreptul de a modifica rata dobanzii in orice moment, mentinand astfel controlul costurilor. In unele cazuri, bancile au folosit trimiteri la indicatori de piata precum Euribor/Libor/Robor, dar clauzele erau in asa fel formulate incat nu se obligau sa si ia in calcul aceste variatii sau nu ofereau un orizont de timp in care le vor lua. Adesea, clientii „au beneficiat“ de dublari ale ratelor de dobanda, in timp ce referintele de piata scadeau dramatic. Variatiuni pe aceeasi tema pot fi intalnite si in contractele OTP Bank, Banca Comerciala Romana, Raiffeisen Bank, Bancpost, Piraeus Bank, Banca Romaneaca, Alpha Bank si nu numai, banci care au acum procese cu Protectia Consumatorului la Tribunalul Bucuresti pentru eliminarea acestor prevederi din toate contractele incheiate.

Constatarea CJUE privind dobanzile le va fi de folos consumatorilor, in conditiile in care unele actiuni in instanta initiate de acestia au fost respinse de judecatorii nationali tocmai din pricina faptului ca acestia fie au considerat ca nu au voie sa se pronunte pe aceste clauze, fie nu au gasit ceva neinregula cu formularea din contracte.

Comisionul de risc

In privinta comisionului de risc, motivarea CJUE pare a indica o transare definitiva a problemei in favoarea consumatorilor, desi Curtea se opreste de la a da o solutie in locul instantei nationale – cum, de altfel, nici nu-si permite sa faca. Curtea spune institutia in care acest comision este o parte importanta din nivelul DAE si din veniturile bancii, aprecierea caracterului sau abuziv nu este oprita de lege. Mai mult, spune CJUE, existenta unei ipoteci indica faptul ca acest comision este abuziv, in conditiile in care nu exista contraprestatie. Acest lucru este intarit si de redenumirea acestuia in comision de administrare, dupa intrarea in vigoare a OUG 50. Paragrafele de mai jos sunt deosebit de importante pentru clientii VB, viitor debitori ai Bancii Transilvania, dar si pentru clientii altor banci care au platit astfel de comisioane. „(…) sub rezerva verificarii de catre instanta de trimitere, unele dintre elementele mentionate par sa indice ca obiectul litigiului principal nu priveste caracterul adecvat al cuantumului acestui commission fata de o oarecare prestatie furnizata de creditor, intrucat se sustine ca creditorul nu furnizeaza nicio prestatie efectiva care sa poata constitui contrapartida acestui comision, asa incat nu se poate pune problema caracterului adecvat al comisionului respectiv. In schimb, elementele dosarului de care dispune Curtea par sa indice ca litigiul principal se axeaza pe problema motivelor care justifica clauzele vizate si in special pe problema daca, intrucat impun consumatorului plata unui comision cu un cuantum semnificativ care urmareste sa asigure rambursarea imprumutului, in conditiile in care se sustine ca acest risc este deja garantat printr-oipoteca si ca, in schimbul acestui comision, banca nu furnizeaza un serviciu real consumatorului in interesul exclusiv al acestuia, aceste clauze trebuie considerate ca fiind abuzive, in sensul articolului 3 din Directiva 93/13“, se arata in motivarea CJUE. De remarcat ca Volksbak a inchis litigiul cu clientii din instanta, dar Tribunalul a insistat ca CJUE sa ofere o solutie in acest caz, considerand ca este de interes pentru ordinea publica. VB a mai inchis si alte litigii pe aceeasi tema aflate pe rolul CJUE, pentru a evita o solutie.

Avocat COLTUC MARIUS

www.facebook.com/avocatcoltucoficial

Despre autor

-