Publicat : mar, Aug 29th, 2017

Hal de Hal(ep)! Despre faima si alte nimicuri

colti 1 copyNumele ei incepe la fel ca al marelui fost fotbalist roman, poate cewl mai mare din toate timpurile, desi cel mai corect ar fi sa fie considerat cel mai mare din timpul sau – HAGI – dar sportul practicat, contextul in care isi desfasoara activitatea si mentalitatea sunt cu totul diferite, pastrand distanta considerabila fata de performanta fara dubii. Locul doi in clasamentul WTA ocupat de Simona Halep este un bonus care concluzioneaza rezultatele unei munci titanice la care constanteanca s-a inhamat, titlurile au venit pe banda, elogiile la fel, banii in consecinta, dar gloria a ocolit-o ostentativ, ranjind rautacioasa de fiecare data, atunci cand s-a aflat fie in fata cuceririi unui titlu de Grand Slem, fie in fata ocuparii primului loc in clasamentul celor mai bune jucatoare de tenis din lume. Au existat cele cateva praguri de netrecut, finalele de Grand Slem pierdute cu Sharapova si mai ales cea pierduta in Estonia in care a fost invinsa dupa ce era condusa cu un set si 3-0 in al doilea, apoi finalele in care trebuia sa treaca fie de Wosniacki, fie de Muguruza, dar a fost zdrobita de fiecare data, la un pas de fericire. Sa fi invinsa cu 1-6, 0-6 intr-un turneu major se aseamana cu un 1-5 intr-un play-off de UE in care s-a ratacit o echipa fara nume din Romania, iar declaratiile Simonei de genul: ” Desi s-a vazut ca am renuntat, nu am renuntat!” ne fac sa redefinim ridicolul si sa ne punem intrebari despre responsabilitate – a vorbelor si a faptelor totodata. Din pacate imprevizibilul care sta la baza fiecarei prestatii a lui Halep o catalogheaza in ochii specialistilor, a celor care au jucat ceva finale majore si chiar le-au si castigat, drept limitata, practicand un joc incruntat, fara placerea de a castiga sau fara constientizarea infrangerilor, incurajarile venite din partea unui CTP, devenit, prin propria grija mentor al tenismenilor romani , desi practica nu are nicio legatura cu modul virulent si inestetic de a vedea lucrurile in articole irelevante. Din pacate nici Ilie Nastase nu-si regaseste flerul, mergand orbeste pe mana Simonei, desi este evident faptul ca tenisul este un sport in care forta, calitatile fizice si mentalitatea aduc titluri si glorie. Nu poti juca tenis, baschet sau volei daca esti facut pentru tenis de masa sau gimnastica aerobica, nu-ti permite fizicul si nu poti trece pragul pentru performanta. Cand o vad jucand pe Simona cu Muguruza, de exemplu, am senzatia ca ma uit la jocuri pe calculator, in care cineva isi alege un jucator puternic, de forta , iar altul alege un jucator tehnic, dar inferior fizic, iar rezultatul este mereu acelasi: singura sansa pentru ca cel mic sa castige consta doar in lipsa de concentrare a adversarului, care poate face multe duble greseli si greseli nefortate, dand astfel posibilitatea celuilalt sa castige; doar asteptand greseala adversarului nu poti triumfa la US Open sau alt turneu major, invingatorii, pentru a lua totul, trebuie sa joace, sa indrazneasca si sa riste, ingrediente care din pacate isi gasesc sporadic loc in jocul lui Halep, abia atunci jocul devenind de calitate. Din pacate la jucatoarea romana (era sa spun a noastra!), tenisul fiind un joc individual, in care fiecare joaca ce are chef si cand vrea (sau abandoneaza!), conteaza doar banii si ambitia de a-i castiga cu usurinta; pentru asta s-au inventat turnee in Dubai si Taipei, US Open si Wimbledon sunt pentru faima si alte nimicuri.

Colt Alb

Despre autor

-