Am inteles faptul ca am devenit europeni. Si avem drepturi. Chiar si dreptul de a intra pe usa din fata, indiferent de conditia sociala, rasa, sex sau religie. Daca nu stiati, si la Prefectura s-a intrat in randul lumii… Adica nu mai e discriminare – aia cu ajutoarele sociale pe usa din dos si “boierii” pe usa din fata. Se sta frumos la intrare, oferi la vedere “biroul populatiei” sa ti se ia datele la usa, urci la etajul I si dai de alt paznic. Hopaaa, scopul si durata vizitei… Stai aici ca chem eu persoana de la biroul X. Si stai ca vitelul la poarta noua (sau zece?) pana vine persoana… Si mai dai o data informatii catre paznic ca cine esti si ca cum (!) sta problema.
Ne facem “mea culpa” si recunoastem ca am gresit cand am tipat ca din gura de sarpe ca “sa vina pompierii!!”, “sa sara jandarmii!!”, etc. Am aflat ulterior ca blocarea usii din spate s-a facut pentru a se evita debandada si ca tot cetateanul intra pe usa principala. Ca d-aia suntem europeni! Transparenta totala! De asemenea am mai inteles ca nu exista niciun pericol in caz ca (Doamne fereste!) se intampla vreo nenorocire, pentru ca toti angajatii institutiilor din cladire au instructajul facut: apasa pe buton si, pac!, se deschide usa. Si ca nici de avize nu era nevoie, pentru ca, ati ghicit, exista buton…
N.R. Am intrebat cativa angajati din institutie ce culoare are butonul si unde este amplasat. Surpriza! Nu aveau instructajul facut… Nu stiau nici culoarea butonului si nici amplasarea in spatiu a acestuia. Pai, ce facusi bre tanti sefa institutiei?
