Interviul saptamanii – Robert Cristoi

Dincolo de statura impunatoare si duritatea afisata, Robert Cristoi este un om în adevaratul sens al cuvântului. Putin nonconformist, putin rebel, dar si cuminte în acelasi timp. Daca nu ar fi prefect, asadar apolitic, m-as întreba si l-as întreba ce cauta în jungla politicii?
Cu ce se mândreste? Ca a avut ambitia sa ramâna ceea ce este, ceea ce a fost…

Reporter: Vreau sa începem brusc: în copilarie ai visat ca vrei sa te faci vames, sau prefect? Am citit ca uneori, visurile din copilarie se împlinesc…
Robert Cristoi: Nuuuu, nici pe departe. Pe vremea mea copiii visau sa devina medici, ingineri, profesori… Niciunul nu si-ar fi dorit sa faca parte din clasa muncitoare.
Rep.: Si totusi, la ce visa copilul Robert Cristoi…
Robert Cristoi: Am avut o ocazie unica – aceea de a calatori cu vaporul pe Dunare. Tata era marinar. Marinaria era, într-adevar, un vis frumos la anii aceia. Libertatea pe care ti-o conferea Fluviul, era o libertate anume… Stateam pe vapor si citeam, ascultam Europa libera, Vocea Americii, sau muzica rock înregistrata prost de pe posturile de radio straine.
Rep.: Ei bine, a trecut liceul si… ce a urmat?
Robert Cristoi: Inevitabil, examenul la Institutul de Marina. Dar am cazut cu câteva zecimi. A urmat apoi armata, a venit revolutia sau ce-o fi fost… Am cochetat si cu scrisul la un ziar, dar am constatat ca si aici trebuie talent. Prin anul 1990 am dat examen la vama…
Rep.: În Bucuresti?
Robert Cristoi: Da, am mers cu eternul si fascinantul tramvai 12… Eram trei baieti din Giurgiu. Am dat examen, am luat… Tata nu stia nimic, era plecat în cursa. Dar a auzit de cum a venit, insa nu m-a certat sau ceva de genul acesta. A fost ca un dat…
Rep.: Asadar, marinaria, apoi vama… Din provocare în provocare…
Robert Cristoi: Îmi plac provocarile, le ador, cred în ele… Aveam 20 de ani când am început treaba la Vama,… la vârsta asta nu poti spune ca te îndragostesti de o meserie, dar esti iscoditor, dornic sa afli lucruri noi… Recunosc ca am fost pasionat sa verific, sa controlez, sa descopar ceea ce altii nu reuseau.
Rep.: Un om constiincios…
Robert Cristoi: Sa stiti ca toata viata m-a urmarit constiinciozitatea, în fiecare moment…
Rep.: Sa ramânem la… vama… Circulau o serie întreaga de „legende” legate de vamesi corupti, de tentatii…
Robert Cristoi: Eiiii, nu prea au fost legende… Din fericire, eu mi-am pastrat statutul, dovada ca am doar un apartament… Asadar nu pot intra în categoria „legendarilor”. Apoi, tentatiile nu au fost o… prioritate pentru mine: nu fumez, nu beau alcool. Am avut ambitia sa ramân ceea ce sunt, ceea ce am fost…
Rep.: Si în 2005 a venit o alta provocare…
Robert Cristoi: Da, sef de vama. Am fost propus, am acceptat. Si mi-am propus sa-mi dau demisia, daca nu schimb în bine imaginea vamii. Aveam si avantajul ca veneam din sistem, stiam ce se întâmpla…
În 2007 totul s-a schimbat, intrasem în UE… Sigur ca am avut si colegi care au înteles ca lucrurile se schimba, iar rezultatele nu au întârziat sa apara. Mi-am facut meseria asa cum trebuia, n-am mutat muntii din loc…
Rep.: Si rezultatele nu au întârziat sa apara, a venit o noua provocare…
Robert Cristoi: Asa este, am primit propunerea de a lucra în administratia publica, de a ocupa functia de prefect. pentru mine a fost o hotarâre cruciala, mi-a fost foarte greu… Tot administratie era si la vama, însa era mai dinamica… Aici trebuie sa acopar o sfera mai mare de obiective. Acolo îti era pusa vigilenta la încercare în fiecare moment; aici se lucreaza cu un circuit al documentelor ceva mai lent… Evident ca este loc si de mai bine…
Rep.: Din aceasta functie, ce puteti face pentru Giurgiu?
Robert Cristoi: E trist ca Giurgiu este printre cele mai sarace municipii si cel mai sarac judet. Sigur ca ma doare ca nu sunt locuri de munca, nu vin investitori, iar noi beneficiem de o pozitie strategica de invidiat…
Rep.: Cine-i de vina?
Robert Cristoi: Toti suntem de vina. Ar trebui sa ne conjugam eforturile, sa trecem peste orgolii si interese meschine si sa facem ceva pentru Giurgiu… Spun asta acum, în prag de sarbatoare si pentru ca sper ca voi trezi în giurgiuveni latura crestina, spiritul crestin din oamenii acestor locuri. Credem ca suntem suficient de întelepti sa stim totul, însa ne lovim de lipsa de timp pentru aproapele nostru, de lipsa de comunicare…
Rep.: Dac-ar fi sa alegi, care este cea mai mare realizare a ta?
Robert Cristoi: Las modestia deoparte si spun: cea mai mare realizare? Aceea ca am reusit sa nu ma schimb fata de nimeni din cei pe care i-am cunoscut, si am reusit sa fiu acelasi om în toata aceasta perioada. Acelasi om, apropiat de om.
Ce mi-as dori? Sa stiu ca la sfârsitul fiercasrei zile am facut un lucru bun. Sa stiu asta în sinea mea…
Rep.: Ce le doriti giurgiuvenilor?
Robert Cristoi:  As vrea ca macar acum, în preajma sarbatorilor, fiecare din noi sa faca o fapta buna, sa zâmbeasca, sa spuna o vorba buna, sa-si stapâneasca mânia si orgoliul. Sa vedem ce iese… E si asta o provocare  As vrea ca orasul sa se îmbrace în haina lui de zapada, sa fie un oras vesel… dar, din pacate este un oras trist…