Interviul saptamanii

George Csender, un om cu un nume cu rezonanta maghiara… Ar fi putut sa intre în politica cu o filiala UDMR la Giurgiu. Ar fi fost eternul subprefect… Cel putin asa îi spun, în gluma, prietenii. George Csender este un om de afaceri care a reusit sa se mentina pe in afaceri, adaptându-se permanent la economia de piata, la cerere si oferta. La fel ca si Ladislau Pick, este mai giurgiuvean decat foarte multi giurgiuveni…

Interviul saptamanii
Interviul saptamanii

Rep.: George Csender, un om de afaceri care nu este giurgiuvean. O intrebare simpla si abrupta în acelasi timp: ce te leaga de Giurgiu si de ce iubesti orasul acesta?
George Csender – Pentru faptul ca aici am învatat, m-am maturizat, aici am învatat ce înseamna prietenia si tot aici am învatat ce înseamna sa primesti, si mai ales bucuria de a darui. Giurgiu este orasul meu. Cu majuscule. Ma consider giurgiuvean, si ma comport ca atare.
Acum trebuie sa ofer si eu societatii ceva, asa e firesc, asa trebuie sa facem, asa e omeneste… Pentru ca si societatea mi-a oferit…
Rep.: Impresionant… De câti ani sunteti în Giurgiu?
George Csender – Cunosc Giurgiu de la vârsta de 12 ani, când am venit din alta zona a tarii la concursuri profesionale sau sportive. Probabil ca exista o karma… Am rememorat dupa 20 de ani, locurile prin care am trecut când eram copil. Ulterior, aceste locuri au însemnat, locul unde am întâlnit sotia, socrii, prietenii. Cred ca exista un destin al fiecarui om, un fir care trece pe undeva, duce undeva sau se întrerupe undeva… În cazul meu, acest fir trebuia sa duca la Giurgiu.
Rep.: Ati vazut Giurgiu prin ochii copilului, iar acum îl vedeti prin prisma omului matur, al omului de afaceri. Cum vi se pare diferenta?
George Csender – În anii copilariei mele, Giurgiu era un oras pitoresc, un oras în care actuala strada Bucuresti nu avea niciun bloc (erau doar case), totul era rustic, de un farmec aparte. Era mult praf, era pitoresc… Nu am apucat celebra farfurie… Cred ca în Giurgiu trebuie sa vii toamna, când sfârâie gratarele în toate curtile, când oamenii beau celebrul sprit de vin cu sifon. Vreau sa va spun ca doar aici am vazut asa ceva, este aproape un specific local…
Înainte de ’89 am mers la sifonarii cu vestitele sifoane de inox pe care le umpleam saptamânal… Vreau sa spun ca giurgiuvenii erau oameni descurcareti, nu se poate spune ca le lipseau prea multe…
Rep.: Cum vi se pare totusi, evolutia sociala si economica?
George Csender – Evolutia sociala a Giurgiului a fost în urcare tot timpul. Din pacate, evolutia economica a orasului si judetului este inversa.
Rep: Care credeti ca este motivul pentru care Giurgiu a avut o involutie economica?
George Csender – În primul rând, aceasta involutie se datoreaza schimbarilor de dupa 1989 si îmbratisarii neconditionate a sistemului capitalist, care nu a fost pus pe baze sanatoase în România si implicit în Giurgiu. Probabil ca înca zeci de ani de aici încolo, evolutia României nu va fi una de un progres spectaculos, daca nu vom avea niste conducatori care sa se gândeasca la România, ci se vor gândi numai la ei. Pe de alta parte, numai includerea noastra în UE este speranta pentru o viata mai buna. Sunt convins ca daca intrarea noastra în UE ar fi fost cu zece ani mai devreme, altfel se scria istoria.
Rep.: Sa revenim la Giurgiu. Avem un potential fantastic – mai ales turistic si agricol. Ce facem cu el? Ce facem cu Dunarea?
George Csender – Cel mai bun „lucru” pe care îl are Giurgiu este Dunarea. Dar as vrea sa vad si eu, din marele program „frunza verde”, ca macar o parte este directionat catre Giurgiu. Nu trebuie numai sa promovezi, ci trebuie sa si investesti, în infrastructura, în obiective. Îmi aduc aminte ca în 1997 eram foarte entuziasmat, împreuna cu mai multi colegi si prieteni, ca pot fi deschise portile turismului în Giurgiu, prin investitii turistice în insulele Mocanu si Mocanasu. Era un proiect ambitios si frumos, dar care s-a prabusit ca un palat din carti de joc. Pentru interesele meschine ale unora, care au spus ca este o zona protejata… Ca si cum în Delta nu s-au facut investitii. Nimeni nu spune ca nu se poate îmbina turismul cu protejarea naturii.
Rep.: Ce credeti ca ne trebuie noua, românilor, sa ne curatam, sa fim mai buni, mai îndrazneti, mai condescendenti cu noi însine?
George Csender – Cred ca trebuie sa ne curatam de acei 40 de ani care ne-au dus înapoi, în tenebrele istoriei. Pâna nu vom înceta sa dam spagi, pâna nu vom instaura un sistem concurential, în România nu se va face nimic. La noi, totul se bazeaza pe relatiile pe care le ai cu statul. Se lucreaza în detrimentul statului, fara sa se aduca plus valoare. Pe de alta parte, consider ca oamenii de afaceri nu stiu înca ce înseamna a da înapoi societatii. Îmi place sa cred ca fac parte din „societatea civila giurgiuveana”…Pentru ca am început si am realizat câteva actiuni prin care am dat ceva înapoi societatii. ªi este extraordinar, ai o satisfactie extraordinara când daruiesti. Când vom întelege ca a darui înseamna mai mult decât a primi, atunci ne vom însanatosi…
Rep.: Dumneavoastra ati fost initiatorul actiunii de salvare a liceului „Ion Maiorescu”…
George Csender – Împreuna cu un grup de prieteni am initiat si am pus bazele unei asociatii pro Maiorescu, iar dupa sapte luuni, am avut satisfactia sa vad ca am finalizat deja o parte din ce ne propusesem – reabilitarea unei aripi a liceului emblema al orasului. Am însa si un gust amar, pentru ca au fost multi care s-au batut cu caramida în piept ca vor ajuta comunitatea, insa nu au facut-o. A pune interesul politic mai presus de orice, si a nu avea niciun fel de respect pentru interesul comunitatii, asta te descalifica.
Rep.: Se spunea despre Giurgiu ca este subdezvoltat ca nu are infrastructura. A fost realizata infrastructura, de bine, de rau. S-a spus apoi ca nu avem gaze, si de aceea nu avem investitori. Acum avem si gaze, dar nu vedem investitorii…
George Csender – Acum, cred ca avem un motiv serios – criza. Cred totusi ca, este o schimbare buna. Criza însanatoseste economia, societatea… Devenisem prea risipitori. Oamenii de afaceri credeau deja ca pot face bani din speculatii, si nu din munca. Cred ca de acum, lucrurile se vor aseza pe un fagas normal.
Cred ca sunt bani, si mai cred ca anul 2012 va fi un an bun pentru Giurgiu, daca proiectele clamate se vor realiza. Astfel, Giurgiu ar putea reveni la ce a fost: un port la Dunare pentru Bucuresti, atât turistic, cât si industrial. E o sansa enorma pentru Giurgiu si eu sunt optimist.
Rep.: Cât de greu v-a fost sa patrundeti în lumea afacerilor si mai ales, sa rezistati în aceasta „jungla”…
George Csender – Aveam ceva experienta, lucrasem în cooperatia de consum si cunosteam mecanismele de piata. Va spun cu mâna pe inima ca nu mi-a fost greu. M-am privatizat în 1991, când era destul de greu, si iata ca am rezistat. În timp ce unii vindeau fermele, eu si câtiva prieteni am avut curajul si am cumparat grajduri si animele, pe care le-am crescut si le-am revândut. Am facut si comert, si prelucrare, am avut si ciupercarie… Am trecut prin toate… În acest moment firma mea este axata pe instalatii termice si de gaze. Dar tot timpul m-am adaptat. Aceasta este o caracteristica pe care nu o au toti, si atunci, unii încep sa se vaite. Nu e bine asa, trebuie cautate si gasite solutii.
Rep.: Pentru ca suntem în anul previziunilor – 2012 – ce previzionati pentru Giurgiu în acest an?
George Csender – Anul 2012 poate fi un an excelent pentru Giurgiu, daca vor fi implementate proiectele existente. Fondurile europene sunt o solutie, iar din ce în ce mai multi oameni de afaceri au realizat acest lucru. Cu regret spun ca statul român nu a facut nimic sa încurajeze accesarea acestor fonduri de catre persoanele private. Dar eu sunt optimist si cred în dezvoltarea orasului si judetului nostru.