Nicolae Barbu: “Sa le redam giurgiuvenilor, demnitatea”

Municipiul Giurgiu este sufocat de probleme sociale, unele dintre ele aproape de nesurmontat. Ani de zile, Primaria nu s-a aplecat suficient pentru rezolvarea acestor probleme, ele s-au acutizat si au ajuns sa sufoce executivul. Totul se invarte intr-un cerc, oricare dintre problemele sociale au o legatura stransa cu lipsa locurilor de munca.
Candidatul independent pentru Primaria Giurgiu, Nicolae Barbu expune cateva dintre solutiile care ar putea sta la baza imbunatatirii conditiilor sociale in municipiu…
Reporter: Haideti sa o luam invers, de la solutii la rezultat, de la efect la cauza. Care ar fi primele solutii pe care le vedeti, pentru dezamorsarea situatiei sociale din Giurgiu.
Nicolae Barbu – Estential pentru Giurgiu in acest moment este, asa cum va spuneam si in editia trecuta, asigurarea locurilor de munca. Iar asta se face prin crearea unui pachet de facilitati pentru firmele care vor sa investeasca in municipiu. Astfel, va creste gradul de confort pentru cetateni si se vor imbunatati conditiile de trai in acest oras.
In acelasi timp, trebuie sa acordam o mare atentie tinerilor care vor sa-si inceapa o afacere. Administratia locala va acorda facilitate acestor tineri, sau, firmelor care angajeaza tineri. Acest lucru se poate face prin scutiri de taxe locale sau prin atribuirea unor lucrari fara licitatie, in conditiile legii.
Aceste masuri au rolul de a crea atat venit pentru populatie, cat si venit la bugetul local.
Rep: Mda, aveti dreptate. Putem spune fara sa gresim, ca in acest moment in Giurgiu nu exista niciun investitor de calibru Cei mai multi angajati sunt, culmea, bugetari… Insa avem si o categorie de populatie, mai putin educata, lasata de izbeliste de administratia locala…

Nicolae Barbu – Lipsa locurilor de munca, concedierile masive de la DADP, din ultimii patru ani, au dus la crearea unei categorii sociale careia i s-a luat orice mijloc de subzistenta, orice speranta. Acesti oameni, cu o pregatire minimala, nu stiu sa faca altceva, decat munca bruta.
In 2008, la DADP erau 1.200 de angajati, din care, 180 personal TESA. Din 2012 mai sunt doar  400 de angajati, din care 100 TESA.
Ultima concediere (178) de personae, a adancit si mai mult golul care se casca in fata acestei categorii sociale.
Oamenii acestia lucrau la spatii verzi, ca maturatori, ingrijitori de cimitire, la salubritate sau apa si canal – si nu au o calificare anume si nici studii elementare. Asadar, ei nu mai pot spera ca vor gasi un loc de munca.
Tragicul acestei situatii se rasfrange, se transmite catre copii acestor oameni (se cunoaste faptul ca aceste familii au multi copii).
Am fost in locuintele unora dintre cei despre care vorbim si care locuiesc in cartierul Obor, Istru, Tineretului sau Mereni, si am vazut in ce conditii traiesc.
Copiii lor sunt imbracati saracacios, scotocesc in gunoaie sau racaie pamantul dupa fier vechi. Acasa nu au caldura, si mananca te miri ce…
Rep: Ce este de facut pentru acesti oameni. Nu-i putem ignora pur si simplu…
Nicolae Barbu – Intrebarea este: acceptam aceasta realitate asa cum este ea, sau consideram de datoria Primariei sa ia masuri si sa ajute acesti oameni aflati in situatii extreme?
Rep: Si, ce se poate face?
Nicolae Barbu – Acesti copii vor urma exemplul parintilor si vor face ceea ce au vazut in familie. Ce ziceti, daca un copil, dupa ce a scormonit o zi intreaga dupa doua – trei kg de fier vechi, intorcandu-se acasa vede intr-o curte o bucata de fier de trei ori mai grea decat a gasit el. Intra, ia fierul, merge la centrul de colectare si obtine de trei ori mai multi bani decat pe munca lui… Credeti ca a doua zi va mai sapa dupa ruginituri? Nu. Va cauta varianta cea mai simpla, aceea de a fura…
De aceea spun ca trebuie sa facem ceva pentru acesti oameni, pentru copiii lor. Peste 10 – 20 de ani, acesti copii vor deveni adulti, concetatenii nostri. Si cred cu tarie ca nu statul trebuie sa se implice, ci autoritatea locala – Primaria. Primaria trebuie sa ia masuri, statul e o notiune abstracta.
Rep: Concret, ce vreti sa faceti dumneavoastra, cand veti ajunge primar?
Nicolae Barbu – Ce voi face eu? Din cauza gradului de saracie, natalitatea a scazut in ultimii ani in Giurgiu, asa ca in fiecare scoala sau gradinita este cate o sala de clasa disponibila. Putem angaja invatatori sau educatori,  si sa aducem acesti copii la scoala sau gradinita. Sa le oferim o alternativa.
Exista cateva microbuze la Primarie, cu care se plimba fotbalistii – de ce sa nu le folosim in scopuri sociale, nobile.
Identificam copiii, iar in fiecare dimineata, microbuzul ii “colecteaza”, ii aduce la scoala sau gradinita. In afara orelor de curs, acesti copii trebuie sa primeasca doua mese calde pe zi (dimineata si seara), iar dupa masa de seara vor fi dusi acasa. Aceste actiuni se pot face relativ usor, cu sponsorizari, stiu ca se poate. Credeti ca acesti copii, dupa ce vor observa diferenta de mediu, vor abandona scoala pentru viata plina de lipsuri de acasa?
Din cei o suta sau doua de copii, poate cativa vor ajunge sa urmeze un drum mai bun. Oricum, le putem oferi alternative. Avem aceasta datorie, sa incercam sa salvam acesti copii, astfel ne salvam pe noi, ca si comunitate.

Rep: In aceste actiuni pe care le considerati de folos pentru comunitatea saraca, ati putea invita ca partener statul. Un stat care nu a dat la Giurgiu, bani pentru persoanele cu dizabilitati? Pana la urma, statul este o notiune abstracta, asa cum spuneati…
Nicolae Barbu: Aveti dreptate,  statul e o notiune abstracta, si probabil ca aveti dreptate, si daca e sa luam in considerare numai faptul ca statul nu a alocat destui bani pentru salariile si ajutoarele persoanelor cu handicap si insotitorilor.
Eu cred ca mai degraba, plansul acesta, mana intinsa permanent la stat, este o modalitate a invrajbi oamenii, folosindu-te de necazurile lor… Nu este normal ca Primaria sa foloseasca acesti oameni ca scut intre autoritatea locala si stat, sa-i folosesti ca masa de manevra. De altfel, de ani de zile, aceasta este o adevarata strategie a primarului actual.
Anul trecut, statul a platit 80% din acesti bani. Eu spun ca e ok. Pentru faptul ca primarul are alta coloratura politica decat guvernul, nu i s-a dat diferenta de 20%.
Insa vin si spun: acesti cetateni nu sunt ai orasului Giurgiu, nu fac parte din categoria “giurgiuvenii mei”? In regula, statul este un stat nedrept, dar eu ca administratie locala, ce fac? Ii las pe acesti oameni sa moara de foame, sa caute prin gunoaie?
In gandirea si constructia bugetului, sunt obligat sa iau in calcul si masuri de protectie pentru acesti oameni. Ce vina au ei ca nu-si primesc banii sau ca ii primesc cu intarziere?
Ca primarie, trebuie sa le asiguram aceste surse, iar cand statul ne vireaza sumele, acestea sunt puse la loc. Da, e datoria statului, dar ca primar nu ai datoria morala sa ajuti acesti oameni?
In loc de strand la Balanoaia sau statui de miliarde, prioritatea sunt oamenii. Nu sunt sume imense, dar acesti oameni isi pot duce zilele cu acesti bani, si nu trebuie umiliti si tinuti pe drumuri.
Rep: Haideti sa mai identificam si alte problem sociale. Pentru ca sunt multe. De exemplu, spatiul locativ…
Nicolae Barbu – Pana sa se infiinteze Fundatia Nicolae Barbu aveam multe informatii, care imi veneau deformate . Nu stiam ca 18% din populatia Giurgiului nu mai traieste in oras. Ca 90% dintre tineri nu vor sa se mai intoarca in Giurgiu. Nu am stiut ca Giurgiu are peste 600 de personae cu handicap, si tot atatia insotitori. Ca cea mai mare parte dintre persoanele cu handicap sunt din cartierul Obor. Aceasta este o consecinta a conditiilor in care traiesc acesti oameni, si catre ei trebuie sa ne indreptam privirea, si sa facem eforturi sa-i ajutam. Cauza si efect – din cauza conditiilor in care se traieste in multe zone ale orasului, efectul este ca se nasc copii cu probleme, care ingroasa randul asistatilor social. Aici trebuie sa lucram, la cauze. Sa revenim la intrebarea dumneavoastra. In ultimii ani, s-au construit si locuinte sociale si blocuri prin ANL. Insa…
Chiar daca Consiliul Local a alocat fonduri pentru locuinte sociale sau ANL, problema spatiului locativ in Giurgiu exista si trebuie rezolvata. Cauzele sunt multiple. Locuintele ANL s-au repartizat pe spranceana si nu vreau sa dau amanunte despre… tarif.
Rep: Despre tarif, nu, dar despre modul de repartizare?
Nicolae Barbu – Locuintele sociale s-au dat, in mare parte, tot pe criterii de clientela politica. Pe principiul: Vii la noi sau esti la noi, ai parte de o casa…
In Giurgiu sunt foarte multe apartamente goale, sunt ale celor care au plecat din tara sau au plecat sa locuiasca la tara, insa nu sunt accesibile  – nu atat ca pret, cat ca putere de cumparare sau de inchiriere. Pentru ca oamenii nu au locuri de munca.

Rep: Asadar, toate se invart in jurul aceluiasi lucru: locurile de munca.
Nicolae Barbu – Repet ce am spus mai devreme: bunastarea comunitatii atrage dupa ea si bunastarea administratiei locale. Scaderea potentialului economic al orasului, atrage scaderea bugetului propriu al familiilor  si, implicit, al Primariei.
Nu stiu daca s-a dorit asta , sau daca a fost invatata ca strategie la “Stefan Gheorghiu”: “Tine populatia in saracie, sa depinda de tine, si o poti folosi ca masa de manevra, mai ales in perioadele electorale”.
Numai ca, odata scapati de aceasta”dependenta”, oamenii ar putea sa se razbune. Romanului ii ajunge greu cutitul la os… Si astfel, am putea asista la un alt rezultat al votului.
Cert este ca trebuie sa ii reinvatam pe oameni sa traiasca, sa le redam demnitatea.
Traim vremuri in care nici bunicii nu mai sunt linistiti. Din bruma de pensie, se gandesc sa dea copiilor si nepotilor, renuntand ei de multe ori la alimente sau medicamente… Doar pentru ca nepotii si copiii lor sa nu mai sufere.
Aceste situatii trebuie sa inceteze. Trebuie sa deschidem Giurgiu pentru investitori si pentru locuri de munca, doar asa putem iesi din marasmul in care am fost adusi. Si va promit ca eu stiu si vreau sa fac aceste lucruri.