„Proprietarul de frunze” are sansa sa nu mai fie „Ostatic la ferestrele vietii”

„Proprietarul de frunze” ar putea sa nu mai fie „Ostatic la ferestrele vietii”
„Proprietarul de frunze” ar putea sa nu mai fie „Ostatic la ferestrele vietii”

… Ca politica e rea de musca, am inteles cu totii de multi ani. Ca inca ne mai conduc securistii si relicvele comuniste, este iarasi un adevar pe care il traim zi de zi. Aproape ca nu ne mai mira nimic… Si, ca un blestem, ne acceptam soarta, iar de fiecare data cand ni se mai pune o cocoasa in spate, decretam cu un defetism dezarmant: „Fereasca-ne Dumnezeu de mai rau…”. Iar raul asta de care ar trebui sa ne fereasca Cel de Sus, nu ne ocoleste niciodata, si continuam  sa ne lasam prostiti si a doua, si a treia si a infinita oara…

Si totusi… Sunt apropieri de-a dreptul contra firii, de neinteles, iar una dintre acestea este Lucian Iliescu – Ionel Muscalu. Asocierea este de genul frumoasa si bestia, calaul si victima, o dragoste fara happy end…

Iar victima in toata aceasta poveste si in acelasi timp marele perdant este, nimeni altul decat Ionel Muscalu.

Care sta in umbra „marelui urs” comunist, in plin secol XXI.

Cineva spunea ca Ionel este un tip inteligent si ca nu „ezista” alta „esplicatie” decat cea a santajului. „Nu se poate dom’ne, il are cu ceva la mana. Cum naiba sa stea poetul nostru national local, langa monumentul asta de incultura de grobianism si de dictatura dusa la extreme”.

Personal, ma indoiesc…  Cred mai degraba ca Ionel Muscalu nu se poate desprinde de Iliescu din obisnuinta, din prea mult bun simt… Si, de ce nu, din teama ca nu se poate descurca singur. Pentru ca, trebuie sa recunoastem, toata cariera profesionala si politica a lui Ionel Muscalu este puternic marcata si legata de Lucian Iliescu.

De aceea, cred ca daca Ionel ramane alaturi de Iliescu, credibilitatea lui tinde spre zero, cariera lui va ramane ombilical legata de Iliescu, Ionel Muscalu nefiind el insusi decat (poate) in poeziile pe care le scrie, presupun, fara indicatiile pretioase ale idolului sau.

Este momentul lui Muscalu. Momentul in care sa arate ca se poate rupe de trecut, ca are viziune, ca are personalitate, ca poate trai si pe picioarele lui…

Momentul in care sa demonstreze ca nu ramane ostatic la ferestrele vietii, ca poate sa respire brume si sa bea zapezi si ca este capabil sa devina… proprietar de frunze.

9 comentarii

  1. Misto poza… E facuta in vremurile de glorie penelista, dupa o ciorbita la perla, cu mai marii locali? Palaria i-o luase vantu’? Ehee, ce-mi mai placeau conferintele alea de presa in care rostogolea politi kaka porcu dovleacu, vorbind singur cate o jumate de ora…

  2. Uite, i-am gasit eu marea creatie de poiet politruc, care nu stie ce scrie:
    Valentin ca-n bloc
    Şi acum, iubito, când se aud cocoşii,
    Iar câinii latră în limba giurgiuveană,
    Când doi vecini se-njură, firoscoşii,
    Cum aş putea să pun geană pe geană?

    Când porci guiţă, iar depărtarea îngheaţă,
    Aproape cu sclipiri prin noapte,
    Prin ceaţă, trenuri trec cărând fără de faţă,
    Alţi trecători ucişi încet de şoapte.

    Tu mi-ai promis un somn, eu o ţigare,
    Un dans ne-ar fi ţinut în braţe pe amândoi,
    Deasupra tropăie un copil cu disperare
    Şi-n bile pe parchet se leapădă de noi.

    Aş bea, cu buza spartă de zidire
    O clipă din tăcerea nopţii terne,
    Dar setea mea se astâmpără din fire,
    Că se aud de prin pereţi blesteme.

  3. Lasati politicieni tineri sa, se expuna cu opiinile lor politice ca, ne-am saturat de cei batrni si cu buzunarele doldora, ne-am saturat de promisuni in campaniile electoral

  4. Am ajuns la concluzia ca baiatul asta e singurul care face politica degeaba! Ori ii place sa dea toata lumea in el, ori e culmea contiintei! O sa va judece prietenii lui, poietii!

Comentariile sunt inchise