Avem ce meritam? DA sau NU

Avem ce meritam? DA sau NU
Avem ce meritam? DA sau NU

Va intreb, avem ce meritam? Este vorba de urbea in care traim si (mai putini dintre noi) muncim. Sigur ca raspunsurile la intrebarea asta sunt impartite de cel putin doua tabere. E ca la referendum. Multe minti usor bulversate…

Daca este DA, adica avem ce meritam, cum probabil vor raspunde adeptii actualului primar (care a avut si un slogan electoral pe aproape de discutia noastra – Giurgiu merita mai mult), vor sari ca arsi ceilalti, nostalgicii dupa Iliescu, care vor spune: Da, asa e, v-am spus noi, sunt gropi in asfalt, sunt caini pe strazi, sunt balarii in oras – aveti ce meritati.

Chestiunea este interpretabila…

Daca este NU, spus tot de adeptii lui Barbu, care ipotetic cred ca ei ar merita si mai mult decat atat, ceilalti ar sari din nou ca arsi. Pai vedeti, nu aveti ce meritati, voi, giurgiuvenii meritati mai mult…

Nu ne mai facem bine. Indiferent ce declaratii se fac, ce pozitie se adopta, se gasesc mereu nemultumiti, care sa spuna ca ei sunt detinatorii solutiei salvatoare. Unii din politicianism pur, altiii din oportunism nativ, altii, pur si simplu din… prostie.

E un sindrom de care suferim noi, giurgiuvenii. “Boala” a fost inoculata cu picatura chinezeasca timp de 50 de ani, apoi fixata inca 16 ani… A existat acolo sus, in palatal lui de clestar, un “tatuc” ce le stia si le rezolva pe toate. Nu trebuia sa gandim, gandea el si pentru noi. Nu trebuia sa visam ca ne e mai bine – ii era lui bine si pentru noi. Nu trebuia sa ne gandim la un loc de munca, avea el grija sa ne tina asa, pe linia de plutire.

Numai ca, dintr-o data, “tatucul” a disparut in neant, s-a evaporat… Iar in mintea multora s-a produs o ruptura…

Cine va mai avea grija de ei, cine va trai bine pentru ei, cine va amaneta orasul pentru ei…

De aceea, cred ca trebuie sa fim condescendenti, sa le acordam o perioada mai lunga de acomodare, de vindecare chiar. Si trebuie sa le intelegem pozitia artagoasa, suspicioasa, nervoasa…

Erau “cineva”, erau presul de la usa sefului, erau scara limuzinei, erau laveta de care seful avea nevoie sa-si stearga nervii… Si din toate astea s-a ales praful si pulberea. E greu sa te obisnuiesti brusc cu alt statut, e greu sa iti indrepti spinarea, dupa ce 16 ani ai stat la 90 de grade.

E la fel de greu si cu vorbitul, dar si cu scrisul. Trebuie alt lexic, alta vocabula, alt ton, alta melodie. Cine stie, poate e nevoie si de logoped…

Va mai intreb o data, avem ce meritam?