Cum se calculeaza prescriptia extinctiva in civil. Vezi aici!

prescriptiaDrepturile la actiune avand un obiect patrimonial sunt supuse prescriptiei extinctive, afara de cazul in care prin lege s-ar dispune altfel. Iata unele precizari in acest sens din Codul civil.

Daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege, prin prescriptie se stinge dreptul la actiune care, in intelesul dat de Codul civil, prespune dreptul de a constrange o persoana, cu ajutorul fortei publice, sa execute o anumita prestatie, sa respecte o anumita situatie juridica sau sa suporte orice alta sanctiune civila, dupa caz.

Dreptul la actiune este imprescriptibil in cazurile prevazute de lege, precum si ori de cate ori, prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercitiul sau nu poate fi limitat in timp.

Sunt, de asemenea, imprescriptibile drepturile privitoare la:

– actiunea privind apararea unui drept nepatrimonial, cu exceptia cazului in care prin lege se dispune altfel;

– actiunea in constatarea existentei sau inexistentei unui drept;

– actiunea in constatarea nulitatii absolute a unui act juridic;

– actiunea in constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor, daca obiectul sau il constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub conditia acceptarii mostenirii in termenul prevazut de lege.

Termenul general de prescriptie este de trei ani, daca legea nu prevede un alt termen, cu precizarea – din Legea nr. 71/2011pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil – potrivit careia prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.

Alte termene de prescriptie – de zece, doi si un an – sunt detaliate in Codul civil. Dintre acestea, credem ca prezinta interes sa mentionam cateva actiuni cu care ne putem confrunta cu un grad relativ ridicat de frecventa.

Termenul de prescriptie de doi ani  se aplica pentru dreptul la actiune intemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare, precum si dreptul la actiune privitor la plata remuneratiei cuvenite intermediarilor pentru serviciile prestate in baza contractului de intermediere.

Termenul de prescriptie de un an se aplica in cazul:

– profesionistilor din alimentatia publica sau hotelierilor, pentru serviciile pe care le presteaza;

– profesorilor, institutorilor, maestrilor si artistilor, pentru lectiile date cu ora, cu ziua sau cu luna; medicilor, moaselor, asistentelor si farmacistilor, pentru vizite, operatii sau medicamente;

– vanzatorilor cu amanuntul, pentru plata marfurilor vandute si a furniturilor livrate; mestesugarilor si artizanilor, pentru plata muncii lor;

– avocatilor, impotriva clientilor, pentru plata onorariilor si cheltuielilor (termenul de prescriptie se calculeaza din ziua ramanerii definitive a hotararii sau din aceea a impacarii partilor ori a revocarii mandatului; in cazul afacerilor neterminate, termenul de prescriptie este de trei ani de la data ultimei prestatii efectuate);

– notarilor publici si executorilor judecatoresti, in ceea ce priveste plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele functiei lor (termenul prescriptiei se socoteste din ziua in care aceste sume au devenit exigibile);

– inginerilor, arhitectilor, geodezilor, contabililor si altor liber-profesionisti, pentru plata sumelor ce li se cuvin (termenul prescriptiei se socoteste din ziua cand s-a terminat lucrarea; in toate cazurile, continuarea lectiilor, serviciilor, furniturilor, actelor sau lucrarilor nu intrerupe prescriptia pentru sumele scadente);

– restituirea sumelor incasate din vanzarea biletelor pentru un spectacol care nu a mai avut loc;

– dreptul la actiunea izvorata dintr-un contract de transport de bunuri terestru, aerian sau pe apa, indreptata impotriva transportatorului, acest termen fiind insa de trei ani atunci cand contractul de transport a fost incheiat spre a fi executat succesiv sau, dupa caz, combinat, cu acelasi mijloc de transport sau cu mijloace de transport diferite.

Repunerea in termenul de prescriptie poate fi ceruta in instanta de cel care, din motive temeinice, nu si-a exercitat in termen dreptul la actiune supus prescriptiei. Repunerea in termen nu poate fi dispusa decat daca partea si-a exercitat dreptul la actiune inainte de implinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua in care a cunoscut sau trebuia sa cunoasca incetarea motivelor care au justificat depasirea termenului de prescriptie.

Dreptul la actiunea in repararea pagubei care a fost cauzata printr-o fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea. Regula se aplica si in cazul actiunii in restituire intemeiate pe imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata sau gestiunea de afaceri.

 

Cabinet de avocat Coltucwww.coltuc.ro

Un comentariu

Comentariile sunt inchise