Pe 13 august s-au implinit 8 ani de cand, pe prima cale ferata construita in Tara Romaneasca, Giurgiu-Bucuresti, nu mai circula niciun tren. Pentru navetisti si pentru locuitorii satelor prin care trece calea ferata (Fratesti, Daia, Tabanu, Mihai Bravu) au fost 8 ani de sperante hranite de promisiunile politicienilor, ca trenul va mai suiera si prin garile lor, ca odinioara.
Caderea podului care traversa raul Arges, pod care a rezistat razboiaelor, a rupt legatura municipiului Giurgiu cu Capitala prin drumul de fier. S-a dus, in acest fel, farmecul melodiei compozitorului giurgiuvean Dumitru Lupu, “Hai, vino iar in gara noastra mica…”, dar si cel al filmului de scurt metraj “D-l Goe”, dupa I.L.Caragiale, turnat si in gara Giurgiu.
Noroc ca a ramas gara,… care se tot renoveaza… “Cea mai veche gara moderna”, cum scria pe un banner de campanie electorala al “fostului”… Lucian Iliescu.
E ca intr-un banc cu poanta trista dar adevarata (in cazul giurgiuvenilor)… a plecat trenul, dar a ramas gara. O gara, nou – nouta, nu ca cea din 1869!
Si daca avem gara, ce ne mai trebuie …TREN!
(dupa o idee marca – Emil Talianu)
Revin cu cateva amintiri din” gara noastra mica”,Gara din Giurgiu fiind un simbol al orasului ,alaturi de Turnul cu Ceas.Eu n-am mai trecut prin Gara din Giurgiu de vreo 30 de ani,dar imi aduc aminte ca in peronul care se vede in poza se afla un ceas de perete,marca Paul Garnier.Era atat de precis,incat imi potriveam dupa el ceasul de mana ,marca UMF-Ruhla,fabricat in RDG.In incinta Garii functiona un mic bufet,tip „Berarie”,cum a avut si Caragiale in gara Buzau.
La iesirea din Gara era,asa cum spuneam,un rond ,unde asteptau trasuri si mai apoi,masini.Mergand pe partea dreapta spre „Caprioara”,cand se termina gardul se afla o cladire frumoasa cu etaj,unde avea sediul Statia de Radiodifuziune a orasului si din care transmitea Traian Barbalata.Pe partea cealalta era un Complex al Sindicatului CFR,prevazut cu un dispensar medical,o sala de spectacole si o sala cu TV „Rubin”.
Revenind la Gara,cum sa nu-mi fie draga?Dupa absolvirea liceului(la Breaza),am insotit din Giurgiu Oras pana la Giurgiu Nord o fosta colega de la „Ion Maiorescu”(din clasele a VIII-a A si a IX-a D).Pleca sa dea examen de admitere la facultate,a reusit cu brio si s-a stabilit pe alte meleaguri din tara.
O cheama MIOARA ,si-i doresc din tot sufletul multa sanatate si fericire!,azi ,de Sf.Marie.
Cand se filma „D-l Goe”,treceam prin gara in drum spre scoala.Vasilica Tastaman era „mamitica” ,am asistat la cateva „duble”,cand venea cu trasura si cobora sa mearga la tren.In fata garii era un rond iar peste drum un fost velodrom.
Despre gara ce sa spun,ma doare inima.Cu cat drag coboram in gara cand veneam in vacanta de la Liceul Militar sau de la Scoala de Aviatie!De la Comana nu mai aveam rabdare,stateam numai la geam,mi se parea ca trenul merge prea incet!Tot in gara din Giurgiu au fost filmate si cateva scene din filmul „Ilustrate cu flori de camp”.Eu cred ca sunt interese mari la mijloc,legate de firmele de transport,altfel nu se explica de ce de 8 ani nu se repara podul de la Gradistea.
Corect spus DOMNULE ANTON GHE „interese mari la mijloc” de 2920 de zile calendaristice ,dar pulimea de la urban si rural invatata cu punga voteaza cu c**** nu cu capul cum ar fi corect asa a murit „nebunul” care dadea din miini si a doua zi era gata.A nu se interpreta a fi un nostalgic dupa regim dar ast-i realitatea ……………….