16 septembrie – prima zi de scoala. Daca pentru cei mici, care astazi pasesc pentru prima data pragul scolii, emotiile sunt coplesitoare, pentru cei mai mari este o zi ca oricare alta, cu specificatia ca in aceasta zi „nu se face scoala, ci se deapana povestile vacantei” – asa cum spunea un „veteran” de-a opta…
Din pacate, festivitatea primei zele de scoala la Colegiul National Ion Maiorescu, au fost oarecum umbrite de anuntul edilului sef, Nicolae Barbu, care a facut, cu regret, un anunt neasteptat: lucrarile de reabilitare la cladirea veche a Colegiului vor mai intarzia, pentru ca licitatia se va repeta…
Altfel, totul a fost in regula: urari, flori, personalitati prezente la festivitate, rumoare, si multa imbulzeala.
Printre cei prezenti la festivitatea de la Colegiul National Ion Maiorescu s-a remarcat primarul Nicolae Barbu, prefectul Nina Crisu, deputatul Nicolae Florian, vicepresedintele CJ Cristian Marciu, presedintele Asociatiei Pro Maiorescu Ion Dinca, Ionel Muscalu, etc.
Ar mai fi de notat pragmatismul discursului edilului sef, care a promis inca o data ca va face tot ce ii sta in putinta pentru a grabi reluarea lucrarilor de reabilitare ale colegiului si eleganta discursului profesorului Ion Dinca, un optimist incurabil, in ciuda varstei.
Tare poza din mijloc… Aia patru din stanga zici ca sunt la inmormantare. La inmormantarea invatamantului romanesc. E mort de mult saracu’ da’ astia tot incearca sa-i sufle in gura. Cel mai tare e muscalu, zici ca i-a infipt cineva un ardei iute in p–a.
A inceput scoala!Conducandu-mi fiica in prima zi de liceanca la Colegiul Economic „A.D.Xenopol” din Bucuresti,mi-am adus aminte de prima mea zi de scoala la Liceul „Ion Maiorescu” din Giurgiu,cu ceva ani in urma.
Imbracat intr-o uniforma nou-nouta,cumparata de pe str.Garii,colt cu „V.Alecsandri”(viitoarea fosta cofetarie „Lira”) si cu o servieta plina de carti,am urcat in fuga treptele catre sala de clasa aflata la etaj.La catedra se afla un domn profesor despre care am aflat ca se numea Nicolae MICLESCU,si ca ne va fi deopotriva,diriginte si profesor de Istorie.S-a uitat pe o schema pe care scria „Oglinda clasei”,in care bancile erau reprezentate prin dreptunghiuri si mi-a indicat un loc liber,aflat in ultima banca,pe randul din mijloc.
Dupa ce m-am asezat,m-am uitat sfios in jur si am constatat ca nu cunosc pe niciunul din cei peste 30 de elevi.Cred ca am scos un oftat,moment in care o fata aflata in fata mea,cu codite aurii si bentita alba,a intors pentru o clipa capul si a schitat un zambet plin de candoare ,in semn de incurajare.
Am fost atat de fericit,incat din acel moment am inceput sa-i uit pe fostii colegi si prieteni de joaca de la „Scoala nr.4”;incepeam o noua etapa,in care bucuriile copilariei ,colindele,scaldatul,fotbalul pe maidan s.a.ramaneau undeva in urma ,lasand locul unor alte bucurii si preocupari…
@Anteu, corect este liceana. Ce dracu ai facut Maiorescu si L.M-ul din Breaza la F.F.?
Cu oarece intarziere vad aici un text critic la adresa mea.Fiind un tip receptiv la critici recunosc,din graba am scris „liceanca” in loc de „liceana”,cu gandul poate si la „giurgiuveanca”,respectiv colega din fata mea(frumoasa fata si cea mai desteapta din clasa!).
Referitor la invatamantul de tip”fara frecventa”,si aici aveti oarece dreptate.Numai ca este vorba despre Facultatea de Planificare si Cibernetica Economica din ASE Bucuresti,facultate urmata inainte de ’89,cu examen de admitere la o concurenta de 7 candidati/loc si cu nota 10 la „Lucrarea de Diploma”.
In rest,sa fim sanatosi si sa auzim numai de bine!