Bancile sunt unele dintre institutiile din Romania cu cea mai mica marja de incredere in randul populatiei. Romanului nu-i plac bancile, desi tot mai multi au de-a face cu ele intr-o forma sau alta. Romanii investesc bancile cu o cota de incredere de 13%, la niveluri la care se bat si alte institutii „prestigioase”, precum partidele politice sau parlamentul, si departe de topul sfant al clasamentului format din Biserica, Armata si Jandarmerie, ori Banca Nationala a Romaniei. Datele nu sunt noi, de mai multi ani bancile sunt in subsolul clasamentului. Dar de ce nu au incredere romanii in banci?
Slaba incredere in banci face parte din neincrederea romanilor in institutii. Peste neincrederea generala in institutii vine si perceptia romanului despre raul pe care crede ca i l-a facut banca, pe vremea cand dadea credite la toata lumea. Explicatia pe care o da marea majoritate a clientilor este urmatoarea: creditul cu buletinul e cea mai mare capcana si bancile stiau de ea.
Iar aici intra mai multre lucruri: „de la experientele personale” ale oamenilor, la „contractele cu scris mic”, dar care au avut efecte mari, si „modificarile de clauze pe parcursul derularii contractelor”. In toate tarile ex-socialiste, increderea in banci e pe undeva la 18%, la noi e la 13%”…
Romanul ca datornic
Primul contact al romanului post-revolutie cu creditul s-a produs tarziu si intens. In doar trei ani, pana in 2009, populatia a reusit sa se indatoreze consistent si, o parte, si pe termen lung. Cu dobanzi mari la credite, imprumuturile le-au explodat in fata odata cu criza. 46% dintre romani au luat un credit, arata date oficiale, 33% au datorii si 38% intarzie la plata ratelor. Romanii sunt mai degraba prudenti, nu le plac datoriile – iar cand totusi le fac, sunt mai degraba buni platnici –, dar „cad in ispita” cu usurinta si se indatoreaza. Acestia au o atitudine ambivalenta fata de datorii: unu din trei romani ar prefera sa nu aiba de loc datorii, 50% reusesc sa economiseasca, dar numarul datornicilor a crescut cu 15% in ultimii trei ani.
Peste 60% dintre romani considera ca daca ar face datorii nu si-ar mai putea implini dorintele sau ca nu ar mai avea bani, ori ca asta reprezinzta un stres prea mare (37%), in timp ce 40% din romani considera ca isi pot realiza dorintele chiar si daca au datorii. Din toate aceste date reiese ca 15% din populatie s-ar incadra in tipologia „indraznetului”, iar 32% i cea a „prudentului”.
Daca ar scapa de datorii, cea mai mare parte a romanilor ar sta pur si simplu linistiti (mai ales cei mai in varsta); restul ar investi intr-o casa/masina, ar calatori in strainatate si/sau ar investi intr-o familie.
Romanul (ne)educat financiar
Un studiu realizat pentru firma de recuperare de creante Kruk arata ca 42% dintre romani spun ca au fost pregatiti din punct de vedere financiar in tinerete si ca educatia financiara timpurie i-a ajutat in viata. Insa, cine ar trebui sa le educe copiii? Nu parintii, cred romanii, ci scoala, spre deosebire de tari de regiune precum Polonia, Cehia si Slovacia. De altfel, parintii romani acorda intr-o proportie foarte mica responsabilitati financiare copiilor, si nu le dau bani de buzunar pentru ca acestia sa se obisnuiasca cu dramuirea lor de mici, spre deosebire de ceea ce se intampla in tarile enumerate mai sus. Romanii care pot prefera sa economiseasca ei pentru viitorul copiilor lor.
Romanul este ambivalent si in relatia cu banul. Romaii ar vrea sa aiba bani, dar ii blameaza pe cei care ii au. O varianta ca romanul sa ajunga instarit este accea de a juca la loto, iar o treime dintre conationali face asta, mai cu seama partea cea mai indatorata a populatiei.