In fiecare an, in data de 24 februarie, romanii sarbatoresc ziua iubirii, Dragobetele.
Lucrurile nu au fost mereu asa, iar pe vremea cand Dragobete era numit si Navalnicul sau Logodnicul Pasarilor, era un zeu tanar al dacilor, sarbatorit in Muntenia, Dobrogea, Oltenia si Transilvania la o data fixa in fiecare an.
Data varia de la o zona la alta, intre 24 februarie si 28 februarie, 1 martie si 25 martie. Dragobete era considerat patronul dragostei si al bunei dispozitii pe meleagurile romanesti.
In unele traditii este considerat Cap de primavara, Cap de vara, fiu al Baba Dochia si cumnat al eroului vegetational Lazarica. Dragobtele este identificat cu Cupidon, zeul dragostei din mitologia romana si cu Eros, zeul iubirii in mitologia greaca.
Dragobetele cap de primavara era divinitatea populara sinonima cu sarbatoarea de Dragobete celebrata la 1 martie, deschizatorul primaverii, patronul dragostei si bunei dispozitii pe plaiurile romanesti in Oltenia, Muntenia si Dobrogea.
La Dragobete, pasarile nemigratoare se strang in stoluri, ciripesc, se imperecheaza si incep sa-si construiasca cuiburile. Pasarile neimperecheate in ziua de Dragobete, se spune ca ramaneau fara pui pana in aceeasi zi a anului viitor.
Asemanator pasarilor, cuvantul grecesc „pasare” insemnand „mesaj al cerului”, fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an. Cei care nu se intalneau cu un prieten in ziua de Dragobete se spune ca nu era iubiti tot anul.
Daca timpul era favorabil, fetele si baietii se adunau in cete si ieseau la padure chiuind, pentru a culege primele flori ale primaverii. Din zapada netopita pana la Dragobete fetele si nevestele tinere din Muntenia, Oltenia, Dobrogea si Transilvania faceau rezerve de apa cu care se spalau in anumite zile ale anului, pentru pastrarea frumusetii.
Fetele ignorate de baieti in ziua de Dragobete, le acuzau pe celelalte ca au facut farmece la Atanasii (17 si 18 ianuarie), pentru a-i atrage pe baieti. Aceasta zi, potrivit traditiei, era propice farmecelor pentru alungarea iubirii dintre tineri.
Ziua de Dragobete cade in fiecare an pe 24 februarie si este asociata nu doar cu iubirea, ci si cu inceputul primaverii, inceputul unui an mai bun din punct de vedere sentimental.
De Dragobete exista fel de fel de superstitii si traditii, in care unele persoane inca mai cred cu tarie si in ziua de azi.
In popor, se spune ca de Dragobete fetele strangeau zapada si o topeau, pentru a se spala cu apa obtinuta pe cap si pe fata. In acest fel, se mentineau frumoase tot anul si baietii le remarcau mai repede. In zonele rurale, fetele foloseau apa din zapada de Dragobete pentru a face diferite farmece prin care sa-si atraga ursitii.
In unele zone din tara, superstitia de Dragobete spune ca indragostitii trebuie neaparat sa se sarute in aceasta zi, daca vor sa ramana impreuna cat mai mult timp. De fapt, tot de Dragobete, indragostitii fac o logodna neoficiala, prin care isi jura iubire vesnica. Acest lucru ii ajuta sa fie impreuna pe viata.
De Dragobete, traditia spune ca nimeni nu trebuie sa fie trist sau sa planga, deoarece asa va fi tot anul si va atrage ghinioanele asupra lui. In schimb, trebuie sa petreaca si sa se veselasca, pentru ca tot anul sa ii mearga bine si sa aiba parte de voie buna.
Potrivit traditiei, femeile trebuie sa faca ordine si curatenie in casa, pentru a avea un an imbelsugat si a fi iubite de soti. Asadar, inainte sa pleci la distractie, sterge praful si aspira, ca sa vada iubitul tau cat esti de harnica.