Protectia civila a aparut ca o necesitate pentru asigurarea protectiei fortelor combatante si a populatiei, fiind strans legata de crearea si dezvoltarea aviatiei, a mijloacelor de atac, a posibilitatilor acestora de a lovi obiectivele civile si de a produce pierderi si distrugeri in randul populatiei si a bunurilor materiale.
Drept urmare, in anul 1929, Marele Stat Major a infiintat prima organizatie paramilitara de protectie civila.
Inceputul organizarii protectiei civile in Romania il constituie insa, Inaltul Decret Regal nr. 468 din 28 februarie 1933, prin care se aproba Regulamentul Apararii Pasive Contra Atacurilor Aeriene, ca o necesitate a protejarii populatiei civile, rezultata in urma efectelor devastatoare ale primului razboi mondial, avand ca scop sa limiteze efectele bombardamentelor aeriene asupra populatiei si resurselor teritoriului, fie asigurandu-le protectie directa, fie micsorand eficacitatea atacurilor.
In anul 1939 are loc promulgarea ,,Legii pentru apararea antiaeriana activa si pasiva a teritoriului’’. Pe timpul celui de al doilea razboi mondial structura a functionat in cadrul Ministerului Aerului si Marinei, sub denumirea de Comandamentul Apararii Pasive.
Dupa 1945 conceptia si structurile organizatorice existente au fost influentate de iminentul pericol al folosirii de catre inamic a armelor de nimicire in masa, in mod deosebit al armei nucleare.
Anul 1952 marcheaza reorganizarea ,,Apararii Pasive’’ si infiintarea ,,Apararii Locale Antiaeriene”, moment cand Romania are un organ militar de conceptie, control si indrumare cu servicii specializate la nivelul localitatilor si unitatilor economice.
La 22 Februarie 1968 se infiinteaza Statul Major de Aparare Antiaeriana, subordonat Directiei A.L.A. cu sediul la Bucuresti.
In anul 1978 apare primul instrument legislativ modern – Legea nr. 2/1978, care a consfintit implementarea in tara noastra a conceptiei moderne de aparare civila, in aceasta perioada conturandu-se o doctrina a pregatirii populatiei si a factorilor de decizie pentru a fi capabili sa raspunda unor situatii de producere a dezastrelor.
La inceputul anului 1978, se pun in aplicare ,,Dispozitiunile privind organizarea subunitatilor de serviciu pentru interventie la calamitati naturale si catastrofe, precum si alarmarea acestora’’, in baza Decretului nr.140/1978.
Revolutia din 22 Decembrie 1989 a determinat perfectionarea activitatilor de protectie civila, la 11 mai 1990 Romania ratificand Protocoalele Aditionale nr. I si II ale Conventiei de la Geneva din 12 august 1949, privind protectia victimelor conflictelor armate.
Incepand cu 1994, ca urmare a derularii Programului NATO- ,,Parteneriat pentru Pace’’, Protectia Civila din Romania, cu sprijinul Comitetului Superior de Planificare a Urgentelor Civile al NATO, a organizat o serie de activitati cu o larga participare internationala. In premiera, s-au realizat exercitii de protectie civila asistate pe calculator, cu simulari de accidente nucleare si participarea tarilor riverane Romaniei.
Tot din anul 1994, Statul Major de Aparare Civila al judetului Giurgiu iese din subordinea Centrului Militar si se subordoneaza Inspectoratului General al Apararii Civile.
Dupa 11 septembrie 2001 strategia si conceptia protectiei civile s-au schimbat profund, in special datorita cresterii amenintarilor determinate de atacurile teroriste.
Procesul de structurare si modernizare a protectiei civile a continuat, fiind statutat prin Legea 481 din 08.11.2004.
Incepand cu 15 Decembrie 2004, prin fuzionarea Comandamentului Protectiei Civile cu Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari, a luat fiinta Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta, cu structuri similare in teritoriu si o complexa structura organizatorica de sprijin la nivelul administratiei publice centrale si locale. Structurile s-au perfectionat continuu, in functie de schimbarile intervenite in dezvoltarea economico-sociala a tarii, dar si de doctrina internationala, precum si de experienta dobandita in decursul anilor.
Misiunile protectiei civile sunt remarcate in special pe timpul producerii unor situatii de urgenta dar si cu ocazia activitatilor preventive desfasurate (aplicatii, exercitii).
In conformitate cu prevederile legii 481/2004, principalele misiuni ale protectiei civile sunt:
– identificarea si gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale si tehnologice de pe teritoriul Romaniei;
– culegerea, prelucrarea, stocarea, studierea si analizarea datelor si informatiilor referitoare la protectia civila;
– informarea si pregatirea preventiva a populatiei cu privire la pericolele la care este expusa, masurile de autoprotectie ce trebuie indeplinite, mijloacele de protectie puse la dispozitie, obligatiile ce ii revin si modul de actiune pe timpul situatiei de urgenta;
– organizarea si asigurarea starii de operativitate si a capacitatii de interventie optime a serviciilor pentru situatii de urgenta si a celorlalte organisme specializate cu atributii in domeniu;
– instiintarea autoritatilor publice si alarmarea populatiei in situatii de protectie civila;
– protectia populatiei, a bunurilor materiale, a valorilor culturale si arhivistice, precum si a mediului impotriva efectelor dezastrelor si ale conflictelor armate;
– asigurarea conditiilor de supravietuire a populatiei in situatii de protectie civila;
– organizarea si executarea interventiei operative pentru reducerea pierderilor de vieti omenesti, limitarea si inlaturarea efectelor calamitatilor naturale si a celorlalte situatii de protectie civila;
– asanarea si neutralizarea teritoriului de munitia ramasa neexplodata din timpul conflictelor militare;
– participarea la misiuni internationale specifice;
– constituirea rezervelor de resurse financiare si tehnico-materiale specifice.