In 2008, ACR era stat in stat?

Ne propunem un adevarat serial despre nazbatiile care se intamplau in ACR in anii de glorie ai acestui… club exclusivist.

Sub directa indrumare a matusalemicului presedinte Constantin Niculescu, si (probabil) sub obladuirea multor potentati ai momentului, Automobil Clubul Roman avea reguli care sfidau nu numai legile, dar si bunul simt.

O serie de documente interne ale ACR, in posesia carora am intrat, arata ceea ce am spus mai sus… Astfel un ordin (nr. 813/19.06.2008) emis si semnat personal de presedintele ACR, Constantin Niculescu, si care are 6 articole, suna mai mult a amenintare decat a ordin intern…

Iata cum suna articolul 3 al acestui ordin – cititi si va minunati…

„Art. 3 Deoarece ACR este persoana juridica, iar filialele si agentiile din teritoriu nu au acest statut, orice institutie abilitata a statului care doreste sa efectueze un control ce vizeaza activitatea unei filiale sau a unei agentii va trebui sa obtina, in prealabil, incunviintare din partea Conducerii ACR (Presedinte sau inlocuitorul acestuia). Fara aceasta aprobare nu se va permite accesul in incinta spatiilor ACR.
Pentru orice vizita a unor persooane din afara ACR (cetateni romani sau straini) filialele si agentiile vor fi instiintate in scris de Conducerea ACR”.

Iar cireasa de pe tort a acestui ordin o reprezinta articolul 5, care suna mai mult a amenintare…

„Art 5 Nerespectarea prezentului ORDIN conduce la aplicarea masurilor de sanctionare administrativa mergand pana la desfacerea Contractului Individual de Munca, in conformitate cu prevederile Codului Muncii”.

Ne intrebam, legitim, ce avea de ascuns conducerea ACR? Ce „arme secrete” se construiau in atelierele ACR ale filialelor din tara? Cum putea sa opreasca un directoras din provincie o echipa de control a Fiscului sau Politiei?  Sunt intrebari la care este greu de gasit un raspuns, iar singura explicatie este una de bun simt: ACR avea ceva de ascuns!