Pe 4 martie 1977, România a fost zguduita de un puternic cutremur de pamant, cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter.
Seismul a lovit partea de sud a României, la ora 21,22. Epicentrul s-a situat în Muntii Vrancei, cea mai activa zona seismica din România, la adîncimea de 94 de kilometri. Seismul, cu efecte devastatoare, a avut o durata de 55 de secunde.
Unda de soc s-a resimtit în aproape toata regiunea balcanica. A fost cel mai violent fenomen natural ce a lovit România în secolul XX, din punctul de vedere al pierderilor umane. Totodata, s-a situat pe locul al patrulea în topul seismelor produse în România în ultimii 200 de ani.
Bilantul victimelor si pagubelor materiale a fost impresionant: 1.578 de persoane si-au pierdut viata, strivite sau asfixiate sub darîmaturi, din care 1.424 în Bucuresti. Numarul total al persoanelor accidentate s-a ridicat la 11.300, iar 32.900 de cladiri au fost grav avariate sau distruse. Imediat dupa seism, circa 35.000 de familii au ramas fara adapost. Circa 760 de unitati economice au fost afectate.
Pierderile economice înregistrate s-au ridicat la aproximativ doua miliarde de dolari, cifra neconfirmata de autoritatile vremii. Un raport amanuntit al distrugerilor pe care le-a provocat cumplitul dezastru nu a fost dat publicitatii.
În Bucuresti s-au prabusit atunci o multime de cladiri. În centru au disparut blocurile Scala, Continental – Colonadelor, Dunarea, Casata, Nestor s.a. Din cele 33 de cladiri înalte prabusite atunci 28 erau construite înainte de 1940. În afara de capitala tarii, cele mai afectate judete au fost cele situate în proximitatea Bucurestiului: Prahova, Dîmbovita, Teleorman, Vaslui, Iasi, Galati si Buzau.
Seismul a afectat si Bulgaria. În orasul Svistov, aflat în nordul tarii, peste 100 de oameni au murit si trei blocuri mari de locuinte au fost distruse.
La data producerii cutremurului, Nicolae si Elena Ceausescu se aflau într-o vizita oficiala în Nigeria. Ceausescu a aflat despre dezastrul din tara de la un oficial român.
Initial, stirile referitoare la cutremur erau confuze, iar populatia vorbea despre o catastrofa mult mai mare. Din cauza întreruperii curentului electric în Capitala, serviciile de comunicatie nu au functionat cîteva ore. Populatia a iesit în strada, speriata de posibilele replici seismice. Pe moment, autoritatile nu au luat nicio masura concreta.
S-au constituit ad-hoc echipe de salvatori la toate blocurile distruse. Medicii, militarii, oameni de diverse profesii s-au prezentat la locurile de munca. Noua unitati spitalicesti au fost scoase din functiune. Spitalul de Urgenta Floreasca din Bucuresti, desi grav avariat, a fost luat cu asalt. Ulterior, el a fost evacuat. Stadionul Dinamo din imediata apropiere a fost transformat în punct de triere pentru raniti. Pîna în dimineata de 5 martie s-a lucrat la reabilitarea retelelor utilitare – apa, gaz, telefoane, curent electric.
Dupa restabilirea legaturii cu tara, Nicolae Ceausescu a instituit starea de necesitate pe întreg teritoriul tarii. Cuplul prezidential si delegatia româna aflata în Nigeria s-au întors în România în timpul noptii de 4 spre 5 martie 1977. În zilele urmatoare, seful statului a efectuat vizite în Bucuresti pentru evaluarea pagubelor produse.
Echipele de militari si pompieri însarcinate cu salvarea posibililor supravietuitori au beneficiat de ajutoare de la Crucea Rosie. Lor li s-au alaturat cascadorii de la studioul de film de la Buftea si multi voluntari. Au fost salvate de sub ruine numeroase persoane, unele chiar si dupa multe zile, cînd nu se mai credea ca este posibila supravietuirea.
Printre personalitatile care si-au pierdut viata atunci s-au numarat Toma Caragiu, unul dintre cei mai mari actori ai scenei românesti, cîntareata de muzica usoara Doina Badea, regizorul Alexandru Bocanet, Anatol E. Baconsky – poet, teoretician literar, prozatorul Alexandru Ivasiuc, scriitorul Mihai Gafita. Corneliu M. Popescu, cel mai apreciat traducator al operei eminesciene în limba engleza, a murit la doar 19 ani.
Alte personalitati ale vremii decedate la cutremurul din 4 martie 1977 au fost poeta Daniela Caurea, scriitorii Mihail Petroveanu, Veronica Porumbacu, Nicolae Vatamanu si Viorica Vizante, actrita Eliza Petrachescu, pianistul si compozitorul Tudor Dumitrescu, lingvistul si istoricul literar Ioan Siadbei, mezzosoprana Mihaela Maracineanu, cîntareata Filofteia Lacatusu, scenograful Liviu Popa, fizicianul Florin Ciorascu.
Pe lînga pierderile de vieti omenesti, cutremurul a produs si disparitia multor monumente de arhitectura. Regimul comunist a folosit pretextul cutremurului pentru a demola o serie de cladiri considerate incomode, din varii motive.
Cum s-a simtit cutremurul la Giurgiu
Cutremurul care a lovit România în 4 martie 1977, a provocat si la Giurgiu numeroase pagube. “S-au prabusit 32 de imobile, au fost avariate grav 675 imobile, ramânând fara adapost 426 familii care au fost cazate provizoriu, iar un numar de opt întreprinderi industriale au suferit avarii si stagnari din activitate, pierzându-se o productie globala de 20 milioane lei, iar pagubele materiale depasesc 50 milioane. În acelasi timp a avut de suferit reteaua scolara, comerciala, cooperatia mestesugareasca, imobile de stat si proprietate personala”, nota un program al Comitetului Municipal Giurgiu al P.C.R. Cinci gradinite de copii, un camin, sase scoli generale, scoala de muzica, Casa Pionierilor, patru licee si trei internate scolare, au avut de suferit de pe urma cutremurului de atunci. Cele 13 comisii de specialisti si activisti care au fost constituite au întocmit fise tehnice pentru un numar de 675 constructii din municipiu. Din totalul de imobile verificate, 271 au fost propuse pentru evacuare si demolare, din care numai 48 proprietate de stat. Un numar de 404 urmau a fi reparate si consolidate. Cele 64 familii evacuate din cladirile care nu mai prezentau securitate au fost cazate în apartamente proprietate de stat, noua familii au fost cazate în camine de nefamilisti iar restul s-au cazat pe la rude.