Sunt 3 mari modificari: noile coduri penale, codul insolventei si modificarea achizitiilor publice. Sa le luam pe rand:
Noul cod penal si mediu de afaceri
La data de 1 februarie 2014 a intrat in vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal. La aceeasi data a intrat in vigoare Legea nr. 187/2012 de punere in aplicare a Noului Cod Penal (“Legea nr. 187/2012”) care aduce o serie de modificari mai multor acte normative, printre care si Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale („Legea nr. 31/1990” sau „Legea Societatilor”).
Majoritatea modificarilor aduse vizeaza Titlul VIII din Legea nr. 31/1990, capitolul Contraventii si infractiuni. Printre noutatile introduse, cele mai importante constau in: micsorarea limitelor de pedeapsa, prevederea pedepsei amenzii in mod alternativ cu pedeapsa inchisorii pentru majoritatea infractiunilor, precum si extinderea ariei persoanelor care pot avea calitatea de subiect activ la savarsirea infractiunilor prevazute de Legea nr. 31/1990.
1. Regimul juridic al pedepselor.
Pentru o serie de infractiuni prevazute de Legea nr. 31/1990 se prevede un regim sanctionator mai usor. Dintre acestea, cele mai importante sunt:
- fapta subiectului activ de a prezenta date neadevarate sau inexistente asupra constituirii societatii, asupra conditiilor economice ale acesteia, de ascundere a datelor sau de a refuza sa puna la dispozitie asemenea date in conditiile legii (reglementata in art. 271 din Legea Societatilor) se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, spre deosebire de vechea reglementare potrivit careia sanctiunea consta in pedeapsa cu inchisoarea de la 1 la 5 ani.
- fapta subiectului activ de a efectua operatiuni de vanzare sau de cumparare de actiuni, de a se folosi de bunurile sau de creditul societatii ori de a se imprumuta, sub orice forma, de la societatea pe care o administreaza, o societate controlata de cea administrata ori de la o societate care controleaza societatea administrata, producand, cu rea-credinta, un prejudiciu societatii (reglementata in art. 272 din Legea Societatilor) se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani ori cu amenda, spre deosebire de vechea reglementare potrivit careia sanctiunea consta in pedeapsa cu inchisoarea de la 1 la 3 ani.
- fapta subiectului activ de a raspandi stiri false sau de a intrebuinta alte mijloace frauduloase in scopul maririi sau scaderii valorii actiunilor sau obligatiunilor societatii pentru a obtine un folos in paguba societatii, precum si incasarea sau plata dividendelor din profituri fictive ori care nu puteai fi distribuite (reglementata in art. 2721 din Legea Societatilor) se pedepseste cu inchisoarea de la 1 an la 5 ani, spre deosebire de vechea reglementare potrivit careia sanctiunea consta in pedeapsa cu inchisoarea de la 2 la 8 ani.
- fapta subiectului activ de a emite actiuni sau obligatiuni cu nerespectarea dispozitiilor legale sau de a se folosi de ele in mod fraudulos (reglementata in art. 273 din Legea Societatilor) se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda, spre deosebire de vechea reglementare potrivit careia sanctiunea consta in pedeapsa cuinchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
2. Persoanele care pot avea calitatea de subiect activ
Pentru majoritatea infractiunilor prevazute in Legea Societatilor, calitatea de subiect activ inainte de modificarile aduse de Legea nr. 187/2012 o avea, de regula: fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii. In prezent, cadrul persoanelor ce pot avea calitatea de subiect activ al infractiunilor prevazute in capitolul mentionata fost extins. Asadar, raspund penal: fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societatii.
3. Dezincriminarea unor fapte
Nu mai constituie infractiuni potrivit Legii nr. 31/1990:
- fapta de a exercita un comert in favoarea si pe seama unor societati constituite in tara straina in cazul in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru functionarea acelor societati in Romania ( art. 280 din Legea Societatilor fost abrogat).
- fapta de a determina inmatricularea unei societati in temeiul unui act constitutiv fals (articolul 2802 a fost abrogat).
4. Incriminarea unor fapte ca infractiuni
- fapta de a duce la indeplinire hotararile adunarii generale referitoare la schimbarea formei societatii, fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare sau reducere a capitalului social, fara informarea organului judiciar ori cu incalcarea interdictiei stabilite de acesta, in cazul in care s-a inceput urmarirea penala fata de societate constituieinfractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la o luna la un an ori cu amenda (potrivit art. 274 litera c din Legea Societatilor).
5. Interdictia de a fi fondator/administrator intr-o societate
Legea nr. 187/2012 modifica infractiunile care determina ca o persoana sa nu poata detine calitatea de fondator sau de membru al organelor de conducere si control ale unei societati. Astfel potrivit noilor reglementari, urmatoarele infractiuni au consecintele de mai sus: infractiuni contra patrimoniului prin nesocotirea increderii, infractiuni de coruptie, delapidare, infractiuni de fals in inscrisuri, evaziune fiscala, infractiuni prevazute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism, republicata, ori pentru infractiunile prevazute de Legea nr. 31/1990.
Codul insolventei si mediul de afaceri
Noile dispozitii care au intrat in vigoare in iunie 2014 stabilesc o valoare prag pentru firmele care vor sa intre in solventa. Daca in actuala legislatie era impusa o valoare-prag pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii doar pentru creditor, prin noile relgementari este instituita o valoare prag si pentru debitor, aceeasi cu cea stabilita pentru creditor, respectiv 40.000 lei.
Cu alte cuvinte, debitorul va putea cere insolventa doar daca are datorii mai mari de 40.000 lei.
“Valoarea-prag reprezinta cuantumul minim al creantei, pentru a putea fi introdusa cererea de deschidere a procedurii de insolventa. Valoarea-prag este de 40.000 lei atat pentru creditori cat si pentru debitor, inclusiv pentru procedurile deschise in baza Legii nr. 31/1990 privind societatile, pentru creante de alta natura decat cele salariale, iar pentru salariati este de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat”, se arata in actul normativ.
De asemenea, documentul citat prevede ca nicio dobanda, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor nascute anterior datei deschiderii procedurii insolventei.
Totusi, in cazul in care se confirma un plan de reorganizare, dobanzile, majorarile ori penalitatile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligatiile nascute ulterior datei deschiderii procedurii de insolventa se achita in conformitate cu actele din care rezulta si cu prevederile programului de plati. In cazul in care planul esueaza, acestea se datoreaza pana la data deschiderii procedurii falimentului.
Cu alte cuvinte, firmele nu vor plati dobanzi sau penalitati pentru datoriile existente inainte de intrarea insolventa, insa vor plati pentru obligatiile fiscale pe care le au dupa deschiderea procedurii de insolventa.
In acelasi timp, Noul Cod al Insolventei egalizeaza regimul deschiderii procedurii in cazul concursului dintre cererea debitorului si a creditorilor, la 10 zile de la depunerea cererii debitorului.
Potrivit OUG nr. 91/2013, insolventa se aplica profesionistilor, cu exceptia celor care exercita profesii liberale. Mai mult, actul normativ precizeaza ca vor putea cere insolventa, pe langa societatile comerciale, si regiile autonome. Totusi, institutiile de invatamant preuniversitar si universitar nu vor putea intra in insolventa.
Planul de reorganizare trebuie executat intr-un un an de zile
Noul Cod al Insolventei stabileste ca planul de reoganizare va putea fi propus de:
debitor, cu aprobarea adunarii generale a actionarilor/asociatilor, in termen de 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv de creante;
administratorul judiciar, de la data desemnarii sale si pana la indeplinirea unuii termen de 30 de zile de la data publicarii tabelului definitiv de creante;
unul sau mai multi creditori, detinand impreuna cel putin 20% din valoarea totala a creantelor cuprinse in tabelul definitv de creante, in termen de 30 de zile de la publicarea acestuia.
Totusi, nu va putea propune un plan de reorganizare debitorul care a mai apelat la procedura insolventei in ultimii cinci ani.
O alta prevedere importanta la acest capitol este cea privind durata planului de reorganizare. Potrivit ordonatei care va intra in vigoare pe 25 octombrie 2013, executarea planului de reorganizare nu va putea depasi un an. Concret, insolventa va dura doar un an de zile si nu trei asa cum prevedea pana acum legislatia in vigoare.
In continuare, actul normativ prevede ca planul de reorganizare va putea fi prelungit pana la 12 luni, dar nu mai mult de doi ani.
Noul cod face referire si la evitarea situatiei in care sunt aprobate planuri de reorganizare sustinute de un numar mic de creditori.
Mai precis, pentru evitarea unei asemenea situatii, noile dispozitii introduc un criteriu suplimentar pentru aprobarea planului, respectiv necesita intrunirea acordului a creditorilor care detin 50% din totalul valoric al masei credale. Initial, in varianta codului de insolventa supusa dezbaterii publice, procentul era de 30%.
Super-prioritati la restituirea datoriilor
In acelasi timp, documentul introduce o super-prioritate pentru finantarile acordate in timpul procedurii, inclusiv in perioada de observatie.
“Finantarile acordate debitorului in perioada de observatie in vederea desfasurarii activitatilor curente, cu acordul comitetului creditorilor, beneficiaza de prioritate la restituire”, precizeaza sursa citata.
Astfel, aceste finantari se vor garanta, in principal, prin afectarea unor bunuri sau drepturi care nu formeaza obiectul unor cauze de preferinta, iar in subsidiar, daca nu exista astfel de bunuri sau drepturi disponibile, cu acordul creditorilor beneficiari ai respectivelor cauze de preferinta.
Noile reglementari aduc noutati si in ceea ce priveste termenul in actiunile incidentale. Astfel, actiunile incidentale (fond si apel) se judeca in conformitate cu dispozitiile noului Cod de procedura civila cu privire la judecata in prima instanta, cu mentiunea ca:
termenul pentru depunerea intampinarii este de maximum 10 zile de la comunicare,
raspunsul la intampinare nu este obligatoriu,
iar judecatorul sindic fixeaza, prin rezolutie, in termen de maximum 3 zile de la data depunerii intampinarii, primul termen de judecata, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezolutiei.
Actul normativ mai prevede ca intrunirile comitetului creditorilor urmeaza sa aiba loc ori de cate ori este cazul (nu neaparat lunar, ca in legea actuala), iar votul se poate exprima prin orice mijloace care asigura transmiterea textului si confirmarea primirii acestuia, nemaifiind astfel obligatorie prezenta fizica.
“Comitetul creditorilor se intruneste ori de cate ori este necesar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, dupa caz sau la cererea oricarui membru al Comitetului Creditorilor. Comunicarea si votul se vor putea efectua prin orice mijloc care asigura transmiterea textului si confirmarea primirii acestuia”, precizeaza actul normativ.
De asemenea, in OUG nr. 91/2013 sunt reglementate instrumentele de prevenire a insolventei si anume mandatul ad-hoc si concordatul preventiv.
Mai exact, “mandatul ad-hoc este o procedura confidentiala, declansata la cererea debitorului in dificultate financiara, prin care un mandatar ad-hoc, desemnat de instanta, negociaza cu creditorii in scopul realizarii unei intelegeri intre unul sau mai multi dintre acestia si debitor, in vederea depasirii starii de dificultate in care se afla”, mentioneaza documentul citat.
In ceea ce priveste cel de al doilea instrument de prevenire a insolventei, concordatul preventiv, acesta este un contract incheiat intre debitorul in dificultate financiara, pe de o parte, si creditorii care detin cel putin doua treimi din valoarea creantelor acceptate si necontestate, pe de alta parte, se arata in proiect. Prin acest contract, debitorul propune un plan de redresare si de realizare a creantelor creditorilor asupra sa, iar creditorii accepta sa sprijine eforturile debitorului de depasire a dificultatii in care se afla.
Noua lege a achizitiilor si mediul de afaceri
Incepand cu 1 iulie 2013 a intrat in vigoare noua Lege a Achizitiilor Publice. Majorarea pragului pentru achizitii publice fara licitatie a fost principala informatie indelung dezbatuta in presa, insa modificarile aduse de acest act legislative nu se opresc aici.
In Monitorul Oficial al Romaniei nr. 486/30.06.2014 a fost publicata Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 51 din 28.06.2014 (pe care o vom denumi in continuare „OUG nr. 51/2014”) pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii (denumita in continuare „OUG nr. 34/2006”).
Principalul element de noutate introdus in activul legislativ de OUG nr. 51/2014 este „garantia de buna conduita” pe care ofertantul contestator trebuie sa o constituie pentru intreaga perioada cuprinsa intre data depunerii contestatiei/cererii/plangerii si data ramanerii definitive a deciziei Consiliului/hotararii instantei de judecata.
Inca din preambul, executivul roman isi justifica initiativa invocand necesitatea, de altfel, reala, de a fluidiza procedura de atribuire a contractelor de achizitii publice si de a proteja autoritatile contractante impotriva depunerii unor contestatii abuzive, iar in consecinta se va proteja interesul public.
Este usor de inteles aceasta argumentatie a executivului. Ne uitam cu mandrie la podul de la Cernavoda proiectat de Anghel Saligny. Acum, dupa un secol de la inaugurarea sa, nu putem decat sa ne bucuram ca exista, ii recunoastem maretia si grandoarea arhitecturala si nu ne putem intrebari cu privire la detaliile atribuirii contractului de construire; nici pe ce criterii de eficienta si transparenta a fost ales Anghel Saligny ca sa il proiecteze. Acestea sunt detalii care, probabil, au contat in anii 1890-1900, dar pe care trecerea anilor le-a decantat de interesul public.
Asadar, din aceasta perspectiva, a intaietatii interesului public, privit ca o componenta a investitiei publice, „garantia de buna conduita” pare o masura binevenita din partea executivului roman preocupat de accelerarea investitiilor publice.
Pe de alta parte, la edictarea unor asemenea masuri, legiuitorul trebuie sa aiba in vedere si interesul privat, al operatorului economic care doreste sa depuna sau a depus o oferta in cadrul unei proceduri si care se simte nedreptatit de cerintele sau „atitudinea” autoritatii contractante. De asemenea, intrucat achizitiile publice reprezinta unul dintre domeniile cele mai armonizate ale dreptului european, iar autonomia legislativa a statelor este limitata de directivele in materia achizitiilor publice, toate actele normative interne in acest domeniu trebuie sa fie conforme cu aceste directive.
Analiza juridica a noilor reglementari privind „garantia de buna conduita”, efectuata prin prisma intelegerii de catre legiuitor a necesitatii prezervarii unui echilibru just intre interesul public si cel privat, respectiv a necesitatii respectarii preeminentei dreptului european, nu releva un tablou optimist al „sortii juridice” a acestei noi institutii de drept, creata cu scopul declarat de a „disciplina” justitiabilii (deci avand de principiu un caracter de ”sanctiune” sau ”constrangere”).
In primul rand, avem in vedere ca prin Directiva 89/665/CE, Consiliul Uniunii Europene a impus statelor membre obligativitatea instituirii, prin legislatia nationala, a unor proceduri de control jurisdictional al legalitatii deciziilor autoritatilor contractante in materia achizitiilor publice, care sa indeplineasca trei conditii esentiale: eficienta; celeritatea; liberul acces pentru orice persoana care este sau a fost interesata de obtinerea unui anumit contract de achizitie publica si care risca sa fie lezata printr-un act al autoritatii contractante.
Chiar de la prima vedere, instituirea „garantiei de buna conduita” pare sa fie contrara cerintelor cu privire la eficienta si accesibilitatea procedurilor jurisdictionale de control al legalitatii, intrucat ofertantii nu pot declansa procedura jurisdictionala in lipsa unor lichiditati pentru plata „garantiei de buna conduita”; astfel, aceasta masura a statului roman contravine exigentelor dreptului european.
In al doilea rand, amintim ca art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului garanteaza dreptul la un proces echitabil, cu componenta sa de acces efectiv si liber la un tribunal independent si impartial. Instituirea „garantiei de buna conduita”, ca o conditie pentru efectuarea controlului jurisdictional asupra actelor emise de autoritatile contractante, poate fi vazuta ca o limitare a dreptului la un proces echitabil, incompatibila cu art. 6 din Conventie, avand in vedere efectul restrictiv al acesteia.
In al treilea rand, observam ca art. 126 alin. (6) din Constitutia Romaniei garanteaza controlul judecatoresc al actelor emise de autoritatile publice. Garantia constitutionala este efectiva daca accesul la instanta de contencios administrativ nu este obstructionat prin impunerea unor conditii exorbitante pentru justitiabil sau care sporesc dezechilibrul firesc, existent a priori, intre justitiabil si autoritatea publica.
„Garantia de buna conduita” poate fi interpretata si ca o masura de limitare a accesului la instanta de contencios administrativ, dat fiind cuantumul acesteia, dar si faptul ca, in cazul in care procedura judiciara se finalizeaza cu respingerea contestatiei, autoritatea contractanta va retine „garantia de buna conduita” fara a fi obligata sa faca dovada vreunui prejudiciu cauzat prin depunerea contestatiei. Pe de alta parte, in cazul admiterii contestatiei, daca a inregistrat vreun prejudiciu, operatorul economic va trebui sa se adreseze instantei de judecata pentru recuperarea acestuia, cu toate rigorile de probatoriu pe care un asemenea demers il comporta, intrucat autoritatea publica nu are obligatia de a constitui o garantie similara.
In plus fata de criticile care pot fi aduse noii institutii juridice a ”garantiei de buna conduita”, cu privire la incompatibilitatea cu Tratatele fondatoare, Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Constitutia, se pot ridica semne de intrebare si cu privire la aptitudinea acestor noi reglementari de a asigura echilibrul intre legalitatea procedurii de achizitie publica si celeritatea acesteia, ca scop declarat de catre legiuitor.
Practica ne demonstreaza ca, in medie, Consiliul National pentru Solutionarea Contestatiilor („CNSC”) solutioneaza o contestatie in aproximativ 45 de zile calendaristice. In faza judecatoreasca, instantele depun eforturi deosebite pentru acordarea unor termene scurte, decizia finala fiind, de cele mai multe ori, emisa in termen de 45-60 de zile de la inregistrarea plangerii la instanta. Prin urmare, raportandu-ne si la experienta altor state membre, dar si la experienta altor proceduri judiciare in Romania, se poate aprecia ca durata controlului de legalitate al actelor autoritatilor contractante (in medie de 3 luni) este rezonabila, aceasta avand un impact limitat asupra duratei totale a procedurilor de achizitie publica.
Cabinet de avocat Coltuc
www.coltuc.ro