“Caldura mare, monser”, ar fi spus personajele lui Caragiale, dac-ar fi apucat aceste vremuri…
Pentru “racoreala” desi suntem pe malul Dunarii, si ar fi oportunitati, giurgiuvenii nu prea au multe variante.
Fostul strand municipal, aflat “in buza Dunarii” a fost matrasit (a se citi – privatizat) de catre municipalitate, iar intrarea nu prea este la indemana giurgiuvenilor de rand. Trebuie sa recunoastem ca o familie cu un copil, va trebui sa plateasca pentru o zi de balaceala aproape o jumatate de milion de lei vechi. Intr-un oras in care salariul mediu (pentru cei norocosi) este de 7 milioane de lei vechi pe luna, cate zile se poate merge la strand?
S-a mai deschis o piscina – tot particulara – la parcul inutilitatii de la Steaua Dunarii. Mai aproape de oras, dar cu preturi la fel de prohibite.
Ce-i ramane giurgiuveanului?
Groapa de cenusa – un loc foarte periculos, “la piciorul podului” – destul de departe si neamenajat corespunzator, langa care se afla si o scurgere menajera…
Ar mai fi plaja de la Gostinu – foarte departe si cu un drum aproape inaccesibil…
Asa ca ce ramane este “plaja” de la fosta fabrica de zahar. Un loc la fel de periculos, o adevarata bomba ecologica… Aici vin zilnic sute de giurgiuveni, care isi aseaza rogojinile printre masini, pietre, peturi goale, gunoaie si animale in putrefactie…
Poate ca, daca cineva s-ar gandi sa ecologizeze zona, sa aseze acolo cateva tomberoane pentru gunoi, aceasta adevarata “plaja a plebei” ar avea un alt aspect… Poate…