De câteva zile, Podul Prieteniei (româno-sovietico-bulgare) a născut… un paradox. A devenit Podul dușmăniei politicienilor locali.
Aștia micii, loco, de buzunar, se bat cu cărămida în mușchii pectorali, căcare (legat) e mai tare în tablier.
Marian zice că a vorbit cu bulgarii și că, gata, se rezolvă, mai ales că a fost martor și Sorin la discuția din Ruse…
Dumitru sare ca ars și zice, cu reproș către Marian, că el a zis mai întâi, acu vr’un an, că face un pod mai mare și mai chiparos decât Podul Prieteniei, și că el e nașul ideii…
Băbăieti, sunteti mici copii! Amândoi trageți jarul pe turta greșită.
Părinții adevărati ai podului de peste Dunăre, de la Giurgiu, sunt alții!
Il mai țineți minte pe Nicolae Florian? Pe Floricei, bre… Păi ați uitat cum în campania din 2016, candidatul PNL la Primăria Giurgiu, Floricel, vorbea nu de un singur pod, ci de o salbă de 12 poduri, care mai de care mai falnic. Păi, vă comparați cu el?
Pe lângă poduri, Floricel adusese și “japoneji” care să ne facă pe malul Dunării un combinat siderurgic, lipit fix de fabricile de salam și de ciment ale lui nea Sandu Vladu…
Eheeei, ce vremuri…
Dar de senatorul Nae, vă mai aduceti aminte? De #podulpepernedeaer, de “chinejii” care ne scoteau agricultura din marasm contra ghearelor de pui, de “japonejii” de la “mițubiși”, de aeroportul cu arabii, vă mai aduceti aminte?
D-aia zic că sunteți mici copii dacă vă închipuiți că ați inventat apa caldă, mersul pe jos și podurile prieteniei… dusmănoase.
Iadu Michiduță
