Din puțínele numere ale acestei publicații, cu numele unui unelte de tâmplărie , “Rindeaua“, aflate în colecția Bibliotecii Academiei Române, am selectat un scurt fragment din articolul editorial din anul II, numărul 12, din ziua de sâmbătă, 23 iulie 1888, cu titlul Bodîrlăi politici :
“Socotesc că nu e trebuință și explic – decât numai pentru aceia ce nu sunt vânători – că bodîrlăul este o pasere întocmai raței, cu singura deosebire dea avea un cioc ascuțit în loc de lătăreț și însușirea de a se afunda mai înainte de a o atinge alicele la dânsul.
Pe bodîrlău îl găsește vânătorul adesea plutind pe lacuri cu tot în afară, fără a se sfii chiar de prezența vânătorului. La întâiul foc el se afundă repede și iese foarte departe de vânător și, într-oclipă reapare pe luciul apei, însă de astâ dată numai cu capul. La al doilea foc, capul dispare din nou, iute ca fulgerul sub apă și nu lasă altă urmă la suprafață, decât niște microscopice ondulații…
(…) cine sunt acesti bodîrlăi politici, care se afund așa de grabnic în apele guvernamentale?
Cine sunt acesti nelegiuiți cari părăsesc mortul pe masă – încă cald – și merg să traga danțul în guvern?…”
Prof. Emil Talianu
