ANAF a inceput lupta cu marii corupți: mirii, nașii sau rudele decedaților – bani să iasă… În goana după acoperirea deficitului bugetar, inspectorii ANAF vor sta cu mana întinsa la locațiile unde se desfașoara nunțile, botezurile, petrecerile de orice natura și chiar parastasele.
ANAF a extins monitorizarea asupra evenimentelor private, precum nunți, botezuri și petreceri, determinând organizatorii și restaurantele să ofere detalii precise despre fiecare astfel de evenimente. Se cer informații despre meniuri, numărul invitaților, sumele plătite fotografilor sau formațiilor, într-o încercare de a combate evaziunea fiscală în sectorul evenimentelor.
Dacă i se năzare lui Alexandru Nazare să știe dacă mireasa a fost… bolojenită înainte de nuntă, trimite ANAF(u) pentru verificări și impuneri…
Bă, sunteți nebuni?
Experți fiscali din domeniul HoReCa susțin că ANAF nu se uită acolo unde ar trebui, adică la marile cazuri de evaziune fiscală.
„ANAF-ul tratează cu seriozitate botezul ca pe o schemă de spălare a banilor. Acest supracontrol nu este pe documente contabile, aşa cum suntem noi obişnuiţi, ci vorbim despre agenda de rezervări a organizatorului de evenimente. Ori se încheie contractul, se plăteşte numerar şi se rupe contractul, sau varianta gri, în care avem o sumă mult mai mică declarată pe contract. N-are cum să verifice ANAF lucrul acesta”, spun expertii fiscali.
Bă, sunteți proști?
Urmează taxa pe aer, impozitul pe plans, amenda pe bancuri și anecdote?
Năzărirea asta a lui Nazare, logoreea verbală amenințătoare a premierului Bolojan (care prezice apocalipsa dacă nu respectăm cu seriozitate nedisimulată austeritatea impusă de el), mi-a adus aminte de fragmentul din filmul ”Actorul și sălbaticii”, în care Toma Caragiu, care interpreta rolul maestrului Costică Caratase, spunea:
”Poporul ăsta vreți voi să-l opriți să râdă? Să-l dezvățati să râdă! ….De minciună, de ridicol, de prostie, de hoție, de vorbele voastre umflate. Păi, de 2.000 de ani poporul asta râde, râde, cu sau fără voia cuiva. Și când a trebuit a luat și toporu-n mână. Și voi vreți să nu mai râdă, să nu mai iubească. Să se plimbe pe străzi cu mutre lungi ca ale voastre de sfinți impotenți. Să nu mai râda poporul român, mă?! Să-l ardeți în piața pe Caragiale?! Ce să facă poporul român? Să cânte psalmi toata ziuă?”
Iadu Michiduță
