Un fenomen meteorologic normal pentru o toamnă sănătoasă a devenit prilej de isterizare în masă. Codul roşu impus de autorități şi neexplicat îndeajuns de specialiştii în climatologie a indus panică în populație, cu ajutorul jurnaliştilor devoratori de coduri.
Titlurile de pe social media – acolo unde îşi fac veacul mai nou ziariştii de ocazie – tratează codul roşu ca pe un balaur din poveste, ca pe o ființă malefică, care papă copiii pe pâine la micul dejun, prânz şi seara…
Exemplu: “Codul roşu de ploi a distrus noaptea trecută mai multe apartamente din municipiul Giurgiu!”.
Pe bune? Să ne înțelegem, codul roşu nu este un bau-bau care vine noaptea în apartamente şi le distruge. Incompetența autorităților publice locale, un constructor indolent, sau chiar delăsarea locatarilor – acestea distrug mai mult decat orice cod de orice culoare ar fi.
Revenim la panica indusă de “specialiştii” în jurnalism şi constatăm că se fac apeluri pe rețelele de socializare să se trimită fotografii, să se etaleze nenorocirea, să se arate “cât de mult rău poate face netrebnicul de cod roşu”. Jurnalistul devine astfel un Cristos modern al codurilor: “Lăsați fotografiile să vină la mine”…
Sigur că oamenii se sperie, trimit poze… Pentru fiecare, o băltoacă de apă din curte, un firicel de apă scurs prin tavan, este o adevărată catastrofă personală… Catastrofă care este preluată şi amplificată de “jurnalist” şi astfel se creează un tablou apocaliptic, când, în fond este un fenomen normal, dar insuficient explicat şi tratat.
Devoratorii de coduri nu au capacitatea de a relata cu calm şi obiectivitate o situație normală, ei trebuie să se isterizeze şi să isterizeze, să inducă panică.
Iadu Michiduță
