Primarul municipiului Giurgiu, Adrian Anghelescu, a reușit din nou performanța de a transforma un moment care ar fi trebuit să țină de respect și recunoștință într-un exercițiu de imagine… strict pentru uz intern.
După ce consilierii municipali au aprobat atribuirea numelui marelui portar Narciz Coman terenului de antrenament de la stadionul „Marin Anastasovici”, administrația locală a bifat astăzi momentul festiv: tăierea panglicii. Fără martori. Fără presă. Fără întrebări. Doar cu publicul „select” – adică exact cine trebuia.
Un eveniment „privat”, așadar, în care meritul a fost rapid redistribuit către oficialitățile apărute în cadru. Sau, mai corect spus, în cele 23 de fotografii oficiale, dintre care – coincidență sau nu – majoritatea îl surprind pe primarul Anghelescu în diverse ipostaze atent studiate.
În timp ce Primăria vorbește despre „respect” și „recunoaștere”, realitatea pare să fi fost mai degrabă una discretă, lipsită de exact acel respect invocat cu atâta generozitate în comunicatul postat astăzi pe contul oficial de facebook.
Pentru că, dacă tot vorbim de Narciz Coman, poate că momentul ar fi meritat ceva mai mult decât o ceremonie ținută pe repede-înainte și documentată exclusiv pentru Facebook. Poate merita public. Poate merita voce, emoție, memorie. Nu doar o bifă administrativă și album foto.
Sigur, când „respectul” devine un exercițiu de PR, e de înțeles de ce presa locală nu a mai fost invitată. Ar fi putut strica… nu numai cadrele.
În mod legitim (și cu condescendență), rămâne întrebarea: de ce nu a fost loc și pentru presă?
Narciz Coman merita mai mult, nu doar un eveniment zgribulit și grăbit.
Până una-alta, Narciz Coman rămâne cu numele pe teren. Iar administrația – cu obrazul patat și cu… pozele primarului.
Iadu Michiduță
