Hotărârile Biroului Politic Național al PNL, luate după „indicațiile prețioase” ale lui Ilie Bolojan, au resuscitat unul principiile bolșevismului: „Cine nu este cu noi este împotriva noastră”. Un principiu care nu are nimic în comun cu spiritul liberal.
Astfel, pentru simpla vină de a avea o opinie diferită de linia oficială, aproape 30 de membri PNL – parlamentari, președinți de organizații și lideri cu greutate în partid – au fost decapitați politic. Scoși din funcții, puși la zid și transformați peste noapte în dușmani ai partidului pe care l-au servit ani de zile. In locul lor au început să fie aduși… obedienții.
Este o măsură fără precedent în istoria recentă a liberalilor, care riscă să producă exact efectul invers: în loc să îi reducă la tăcere pe cei care, în accepțiunea lui Bolojan, „au călcat pe bec”, îi transformă în victime și le oferă aura de martiri ai unei cauze care începe să semene tot mai puțin cu liberalismul și tot mai mult cu disciplina de cazarmă.
Iar acest lucru ar trebui să se vadă și de acolo de unde se agață harta în cui – de la Bihor.
Miercuri, 24 iunie, imediat după apariția în mediul online a poziției președintelui interimar al PNL Giurgiu, Toma Petcu, referitoare la hotărârile Biroului Politic Național, reacțiile au început să curgă.
Respect, consecvență, curaj, asumare, interesul comunității mai presus de interesul personal – acestea sunt cuvintele care apar cel mai des în mesajele susținătorilor lui Toma Petcu. Și nu sunt deloc puțini.
O demonstrează inclusiv fotografiile postate de primarul din Vărăști de la întâlnirea desfășurată miercuri seară într-un cunoscut local din Giurgiu, imagini care au generat sute de reacții și comentarii.
Desigur, nu lipsesc nici contestatarii. Sunt și dintre cei care nu l-ar înghiți pe Toma Petcu nici dacă ar fi uns cu miere. Mulți aleg însă confortul anonimatului, preferând să arunce săgeți din spatele tastaturii. Numărul lor pare însă net inferior celor care îi apreciază poziția și îi încurajează demersul.
Dincolo de simpatii și antipatii personale, altceva atrage atenția în toată această poveste: noul model de conducere instalat la vârful PNL. În partidul remodelat după chipul și asemănarea liderului de la Bihor pare să fi renăscut cultul personalității, împins până la limite greu de imaginat.
Unii liberali par să se prosterneze în fața ayatollahului de la Bihor, sorbindu-i fiecare cuvânt și executând fără să clipească orice directivă venită de la centru. Orice idee născută între sprâncenele încruntate ale conducătorului suprem devine instantaneu literă de lege, chiar și atunci când sfidează logica politică elementară sau tradiția partidului.
În noul PNL, dezbaterea este confundată cu nesupunerea, critica este tratată ca trădare, iar loialitatea nu mai este față de principii, ci față de persoana liderului – un cult al personalității dus la paroxism. . Când un partid începe să își execute propriii oameni pentru delict de opinie, problema nu mai este a celor excluși, ci a celor care cred că tăcerea și obediența reprezintă viitorul liberalismului românesc.
I.D.
