Giurgiu este un municipiu de dimensiuni medii spre mici. Oficial, are în jur de 50.000-60.000 de locuitori, însă estimările neoficiale vorbesc despre aproximativ 45.000 de persoane care mai locuiesc efectiv în oraș.
Municipiul se întinde pe aproximativ 52,3 km², dintre care circa 30,5 km² reprezintă intravilanul. Spațiile verzi amenajate însumează aproximativ 50 de hectare, iar administrația locală recunoaște că este încă departe de standardele europene de 26 m² de spațiu verde pe locuitor și de recomandarea Organizației Mondiale a Sănătății de 50 m².
Până aici, nimic ieșit din comun. Problema apare atunci când vorbim despre dezinsecție.
În timp ce numeroase municipii reședință de județ și orașe comparabile ca dimensiune folosesc tratamente aeriene, considerate mai rapide și mai eficiente pentru combaterea insectelor pe suprafețe mari, la Giurgiu această variantă a fost abandonată.
Explicația oficială este una confuză.
Primăria a încercat să paseze responsabilitatea către DSP Giurgiu, deși reprezentanții instituției au negat, în condițiile în care în alte orașe astfel de intervenții au fost aprobate și efectuate fără probleme.
Dar, dacă nu DSP a fost obstacolul, atunci care este motivul real? Banii?.
O intervenție aeriană costă, în funcție de suprafață și de operator, între 15.000 și 40.000 de euro.
Pare mult, numai că și varianta terestră înseamnă bani serioși. Costurile estimate pentru intervenții cu atomizoare, tunuri de pulverizare și echipamente ULV pot ajunge la aproximativ 7.000-10.000 de euro pentru fiecare campanie, necesitând în plus personal numeros, utilaje, carburant și ore de lucru desfășurate și plătite, chiar și pe timpul nopții.
Diferența este că tratamentul terestru este mai lent, necesită repetări frecvente și nu poate acoperi, cu toate strădaniile, întreaga suprafață a orașului.
Altfel spus, mai ieftin pe hârtie nu înseamnă automat și mai ieftin la final.
Iar de aici încep întrebările.
Potrivit comunicatului emis de GSP la 3 iulie, începând cu 6 iulie, echipele vor acționa în fiecare noapte, de la ora 23.00, cu sistemul prevăzut cu tun de pulverizare pe toate străzile accesibile, trecând de la trei zile de intervenție pe săptămână la acțiuni zilnice, pe două trasee în fiecare seară.
Foarte bine, dar după ce toate traseele vor fi parcurse se va relua circuitul de la capăt? La ce interval? Cât timp va continua această operațiune, cât costă fiecare noapte de intervenție, care este consumul de carburant, câți angajați sunt implicați și care este valoarea totală a acestei campanii până la sfârșitul sezonului?
A facut vreun ampoaiat vreo analiză comparativă care să demonstreze că această soluție este mai eficientă și mai avantajoasă decât dezinsecția aeriană sau giurgiuvenii sunt obligați să creadă administrația pe cuvânt?
Dincolo de explicațiile birocratice și de încercarea de a muta responsabilitatea în curtea DSP, administrația locală are obligația să răspundă unei întrebări simple:
Cât costă, în total, această strategie și cine are de câștigat din ea?
Pentru că factura este suportată din bani publici, iar giurgiuvenii au dreptul să știe nu doar cât se cheltuie, ci și de ce s-a ales această variantă, cine a făcut calculele și care sunt avantajele reale.
În lipsa unor răspunsuri clare, suspiciunile sunt inevitabile.
Iadu Michiduță
