O creșă gratis a devenit… o cheltuială insuportabilă pentru Primăria Giurgiu

Pe 18 august 2026, la Oltenița s-a întâmplat ceva aproape neverosimil pentru administrația publică giurgiuveană: s-a inaugurat o creșă.
Nu orice creșă, ci una nouă, complet utilată, construită prin programul guvernamental „Sfânta Ana”, asumat prin PNRR. O investiție gândită pentru copii, pentru părinți, pentru o comunitate care înțelege că o creșă nu este un moft, ci o infrastructură absolut normală într-un oraș.
La Oltenița, noua creșă are 37 de posturi, pentru care au fost aprobate concursurile de angajare.
Aici apare partea interesantă: salariile angajaților, hrana copiilor și celelalte cheltuieli de funcționare sunt asigurate de Ministerul Educației.
Adică, genul de „pomană guvernamentală” pe care un oraș sărac, cu venituri limitate și cu părinți care se lovesc zilnic de problema îngrijirii copiilor, ar putea fi tentat să o accepte. Dar nu și Giurgiu.
Municipalitatea din Giurgiu a depus documentația pentru construirea unei astfel de creșe, prin acest program, apoi s-a retras. Motivul? Cica ar fi costat prea mult întreținerea clădirii.
Atentie, nu construcția, nu dotarea, nu banii pentru realizarea investiției! Ci întreținerea unei clădiri care ar fi găzduit copii și pentru care Guvernul urma să suporte cheltuieli esențiale de funcționare.
Așadar, la Oltenița se poate, în comunele din județ se poate, dar la Giurgiu, nu.
Probabil că, în logica administrativă locală, o creșă reprezintă o cheltuială mult prea mare… Mai bine lăsăm copiii pe unde s-o putea: la bunici, la bone, la vecini…
Desigur, nu putem ști exact ce a fost în mintea primarului Anghelescu atunci când administrația pe care o conduce a renunțat la proiect. Putem doar specula. Poate că a considerat că Giurgiu nu are nevoie de astfel de „pomeni guvernamentale”.
Poate că, în viziunea administrației locale, părinții trebuie să se descurce singuri, sau poate că, pur și simplu, atunci când primește ceva aproape gratis, primul instinct al administrației giurgiuvene este să întrebe cât costă refuzul.
Și, culmea ironiei, vorbim despre un program prin care deja au fost finalizate 106 creșe la nivel național.
Creșe moderne, eficiente energetic, dotate cu panouri fotovoltaice și proiectate special pentru nevoile copiilor. Clădiri care au dormitoare, camere de joacă, vestiare, grupuri sanitare, spații pentru masă, cabinet medical, bucătărie, spălătorie, călcătorie și biberonerie.
Există trei tipuri de proiecte, în funcție de necesitățile comunității: creșă mică, pentru 40 de copii, creșă medie, pentru 70 de copii, și creșă mare, pentru 110 copii.
Cu alte cuvinte, statul îți pune la dispoziție un model, finanțează construcția și își asumă cheltuieli importante de funcționare. Tu trebuie doar să spui: „Da, mulțumim!”
La Oltenița au spus „da”. La Giurgiu s-a spus „nu”.
Concluzia nu poate fi decât una singură: la Giurgiu până și o creșă gratuită poate deveni o cheltuială insuportabilă pentru municipalitate.