Tot românul a înțeles, citind Legea nr. 165/2026, că lucrurile sunt destul de simple: consilierii locali și județeni nu mai pot ocupa simultan funcții contractuale sau de alt tip în cadrul autorităților publice ori instituțiilor subordonate statului sau unităților administrativ-teritoriale, cu puține excepții, cum ar fi cadrele didactice.
Altfel spus, apare incompatibilitatea. Iar dacă incompatibilitatea nu este înlăturată în termenul legal, mandatul de ales local încetează de drept, prin ordin al prefectului.
Așa a fost până ieri după-amiază.
Pentru că, între timp, am descoperit un lucru fascinant despre legislația românească: uneori nu este suficient să citești legea. Trebuie să aștepți și explicațiile celor care au votat-o, ca să afli ce trebuia să înțelegi din ea.
Așa au apărut „nuanțările”.
În cazul de față, haosul generat de Legea nr. 165/2026 a dus la precizări care nu se regăsesc tocmai explicit în textul legii, dar care ne spun că, de fapt, consilierii locali și județeni care dețin și funcții contractuale nu trebuie să intre în panică.
Ministrul Tanczos Barna a explicat că:
„Lucrurile s-au lămurit din punct de vedere legal și ANI, și Ministerul Dezvoltării, la unison, interpretează în același fel prevederile legale… Nu trebuie să demisioneze nimeni, nu dispare niciun mandat.”
Așadar, veste bună: mandatele nu dispar.
Și pentru ca situația să fie complet românească, trebuie amintit că legea a fost adoptată în Camera Deputaților cu 225 de voturi „pentru”, 10 „împotrivă” și 51 de abțineri, cu participarea PSD, PNL, USR și UDMR.
Deci legea nu a trecut pe ascuns, într-o ședință în care au fost prezenți doar câțiva parlamentari și femeia de serviciu din Casa Poporului. A fost votată, a fost promulgată și a intrat în vigoare. Abia după aceea am început să descoperim că, de fapt, poate nu era chiar așa.
Acum PSD s-a răzgândit și anunță că pregătește un amendament prin care aplicarea prevederilor privind incompatibilitatea consilierilor locali și județeni ar urma să fie amânată până în 2029. Pentru că, nu-i asa, 2028 ar fi, probabil, prea aproape de alegeri.
În rest, totul este perfect coherent: ieri incompatibilitate, astăzi: nu pai pleacă nimeni, mâine se elimină umbra de contradicție, poimâine se amână până în 2029…
Și uite așa, o lege care trebuia să fie clară devine o interpretare a intereselor politice. Fiecare după interesul propriu sau după interesul de grup.
Rămâne o singură concluzie, formulată poate cel mai bine de un fost membru al CSM: „Proastă sau nu, absurdă sau nu, e lege și e obligatorie.”
I.D.
