Potrivit unor articole de investigatie din presa centrala, in Adăpostul Aspa Ivets din Uzunu, județul Giurgiu, ar fi fost ucisi aproape 16.000 de câini în ultimii trei ani, asociația fiind vizată de zece dosare penale pentru uciderea animalelor cu intenție și rele tratamente.
Statistica arată că 70% dintre câinii care intră în acest centru sunt eutanasiați. Acest procent este un record pentru adăposturile din România, în timp ce rata de adopție rămâne foarte scăzută.
Potrivit unei investigatii Hotnews (https://hotnews.ro/adapost-aspa-ivets-uzunu-giurgiu-dosare-penale-caini-2172667 ), sistemul de finanțare al asociatiei se bazează pe o „taxă de aderare” prin care primăriile devin membre ale asociației, plătind 10 lei pentru fiecare locuitor. Această metodă a permis strângerea a peste 1,3 milioane de euro, evitând procedurile obișnuite de achiziție publică. Multe localități aflate la sute de kilometri distanță cotizează lunar către adăpostul Aspa Ivets. Revoltător este faptul că autoritățile locale recunosc adesea că nu cunosc numărul exact de caini ridicați de pe străzi în schimbul acestor bani.
Poliția din Giurgiu cercetează activitatea centrului pentru infracțiuni grave, inclusiv abuz în serviciu, fals în înscrisuri și înșelăciune. Curtea de Conturi Giurgiu a stabilit deja că plățile făcute de anumite primării către adăpostul Aspa Ivets reprezintă o cotizare nelegală a fondurilor publice. Cu toate acestea, din cauza interpretărilor diferite ale legii între județe, adăpostul își menține contractele și autorizația de funcționare, în ciuda celor zece dosare penale deschise în ultimii cinci ani.
Deși legea obligă centrele de ecarisaj să sterilizeze animalele pentru a opri înmulțirea acestora, unitatea din Uzunu a raportat o rată de sterilizare de doar 19% pentru câinii dați spre adopție. Din cauza faptului că asociația nu respectă legea, eutanasierea animalelor se face pe bandă rulantă (aproximativ 14 pe zi).
Specialiștii în protecția animalelor avertizează că Aspa Ivets funcționează mai degrabă ca un lagăr pe bani publici decât ca un spațiu de salvare.
