Inainte ca primii credinciosi sa se aseze la coada pentru apa sfintita, „traficantii” de PET-uri si busuioc s-au postat deja in puncte strategice, bine infofoliti si mai ales bine aprovizionati. „Luati busuioc sa va mearga bine…”, „Vericule, vaz ca nu ai sticla… Ia una de colea, doar un leu bucata… La alegere: de Cola, de Fanta, patrata de Giusto… Uite, avem si la sfert si la jumate si la chil, la oferta, acelasi pret…”. „Fara bon fiscal, bre” – a intrebat un consilier local. „Ce-i ala maica – dar-ar bolile-n voi cu mistocarelile de doi bani… Ciocu mic flacau, sa nu le dai idei la gabori…”
Timp in care, la un moment dat, locul din fata Catedralei avea mai multi politisti locali si jandarmi decat credinciosi… Lume zgribuilita si dispusa sa inchida ochii la micul trafic ad hoc, spre binele celor veniti cu mana-n… buzunar.
Dupa oficierea slujbei de sfintire, cand s-a plecat „cu procesiunea”, cei asezati la coada pentru apa sfintita, au lasat deoparte credinta si cu PET-urile intr-o mana, cu busuiocul in alta si cu anafura suduielilor pe buze au inceput atacul… Imbranceli, inghesuiala, strigate, injuraturi urmate scurt de un „Doamne iarta-ma!”, impaciuitor… Dupa crunta lupta pentru Aghiazma mare, unii au sarbatorit victoria cu urale, insa altii se uitau mirati la „razboiul” de langa cazane si se aratau mirati de busculada…
Sigur ca o gura de apa sfintita pe burta goala, in fiecare dimineata, te face sa uiti de foame, de neajunsuri si parca si bolile le suporti altfel. Asa ca efortul a facut toti… banii.