Pe un cont de Facebook a apărut recent o postare care vorbește despre agitație mare în ograda PNL Giurgiu. Potrivit zvonurilor din postare, președintele liberalilor giurgiuveni, Toma Petcu, ar fi privit cu interes critic de unii colegi de la centru, iar în pole-position pentru preluarea organizației ar fi senatorul Gabriela Horga, susținută de Dan Motreanu.
Până aici, politică, bârfe, repoziționări, tabere, scenarii – exact ce se face în jurul unui partid…
Numai că, pe principiul „nicio poza fără mine”, a apărut și primarul Adrian Anghelescu, ieșind public cu o dezmințire pe cât de precipitată, pe atât de nepotrivită.
Stand-up comedy!
În încercarea de a demonstra că nu are nicio legătură cu răzmerița din partid, primarul a reușit performanța de a amesteca politica și administrația într-o ciorbă greu de digerat chiar și de vajnicii lui admiratori.
Spune domnul Anghelescu că, „politica a fost mereu pe plan secund în activitatea mea”.
Aici, sincer, îl credem, îl credem fără rezerve. Omul chiar pare paralel cu politica. A avut niște tentative pe la PIN, a trecut pe la USR, apoi s-a aciuat la PNL, într-un traseu politic și ideologic mai mul decât interesant.
Îl credem și când spune că, „nu sunt interesat de conflicte interne, de funcții sau de strategii de partid”. Nici aici nu pare să existe vreun dubiu. Strategiile l-au ocolit constant.
Dar de aici și până la perorația lacrimogenă despre „grija față de giurgiuveni” e cale lungă. Pentru că primarul spune așa:
„Încă de la preluarea mandatului, prioritatea mea a fost și rămâne administrația locală și rezolvarea problemelor comunității. Am ales să mă concentrez pe proiecte, investiții și pe lucrurile care pot aduce un trai mai bun pentru giurgiuveni, nu pe jocuri de culise sau calcule politice.”
Sună frumos, emoționant, aproape că vezi vioara în fundal…
Nu știm însă despre care mandat vorbește? Primul sau al doilea?
Pentru că dacă tot vorbește despre proiecte și investiții, poate ar fi potrivit să îl întrebăm și despre rezultatele concrete ale acestei administrații, “concentrate exclusiv pe binele comunității”:
Domnule primar, cum rămâne cu proiectele europene nefinalizate?
Cum rămâne cu portul pentru mici ambarcațiuni, construit strategic… pe uscat și rămas la stadiul de decor?
Ce ne puteti spune despre Casa Tineretului, simbol local al promisiunilor uitate de 36 de ani?
Dar despre trotuarele și „asfaltările” de pe Rudari, unde lucrările par executate după principiul „merge și-așa”?
Ce explicație există pentru șoseaua Sloboziei și șoseaua Balanoaiei – asfaltate cu fonduri europene, apoi frezate și reasfaltate în valuri?
Poate aflăm și ceva despre blocul pentru specialiști, finalizat încă din 2021, dar pentru care municipalitatea n-a reușit nici până azi performanța administrativă supremă: racordarea la utilități.
Despre celebra „perdea verde” promisă în prima campanie se mai aude ceva? Sau a rămas și ea la stadiul de metaforă electorală?
Dar despre bungalourile anunțate cu entuziasm în 2021? Cele pentru care existau cumpărători „de nu le putea face față”? Au dispărut cumpărătorii sau au dispărut bungalourile?
Și poate cea mai spectaculoasă realizare administrativă: refuzul aproape programatic de a accesa proiecte europene pentru asfaltări cu cofinanțare de 2%, preferând programul Anghel Saligny, unde contribuția locală sare spre 20%. O adevarată performanță a unei administrații care se plânge de lipsa banilor de aproape șapte ani.
Însă, toate astea sunt detalii, important este că dumneavoastra, domnule Anghelescu, nu faceți politică, spuneți că faceți administrație. Nu, domnule Anghelescu, dumneavoastră faceți doar postări.
Numai că giurgiuvenii nu trăiesc din postări, sloganuri și autovictimizări administrative.
Așa că, repet, domnule primar: Nu vă cred, nu vă compatimesc, nu vă caut și nu vă găsesc… circumstanțe atenuante.
Pentru că după atâția ani, administrația se vede pe teren.
Iadu Michiduță
