In biroul mare de la Primărie, unde Anghelescu stă singur și scrie
In semilumina ce-i bătea prin stor, a văzut c-afară s-a făcut cam nor.
Și cum se ridică de pe scaun sus, hopa, se deschide un scrin jucăuș
Primarul îl vede și spre el pornește să vadă ce este, poate e vreo veste…
Insă, curat lucru, nu-i deloc de șagă, ce găsește-n scrin, când el mâna bagă?
Un dosar cu șină, vechi și prăfuit, cu-n proiect de urbe neasemuit
“Ete, întâmplare, ce să vezi, mirare, mi-o fi lăsat Barbu vr-un proiect mai mare”
Și cu-nfrigurare s-a pus pe citit, din scoarță în scoarță, că era chitit.
“Vezi de tunde iarba, dă și de țânțari, pe unde nu-i iarbă, bagi plugul și ari,
Termină proiectele că e de belea, nu te mai tot plânge de datoria grea.
Au trecut trei ani și n-ai făcut nimic, dă și tu din coate, mișcă-te un pic,
Bagă-te cu Petcu, ia-l și pe Olteanu, pune floricele, c-acu trece anu,
Păcălește omu’, că e tiriplic, pune botu’ndată, ca la loz în plic…”
“Măi ce daravelă, o fi vreun semnal de la ufologii din Daia, din deal,
Zic că au dreptate, gata leneveala, mă apuc de treabă, tre’ să-mi iau porneala…”
Plăcuțe bilingve, statui, parcuri, poduri, după lecturare s-a lăsat cu… noduri
“Să-l chem pe Muscalu? Nu că se dă zmeu, pe Damian poate, nu, parcă-i mai rău”
A căzut pe gânduri, s-a scremut un pic, si spre secretară s-a uitat atipic,
Apoi, cu voce dreasă a strigat la ea:
“- Mariano fată, vino colea-șa:
Să vina Costache, pas alle, ce naiba, nu l-am angajat aiurea nu tunde nici iarba,
Tre’ să facă treabă să fie-un reper, nu să joace zilnic Spider Solitaire”
Costache se prezintă și din glas șoptește:
“- Am venit stăpane, spune, hai, grăiește…
– Măi Costache tată, ești consilier, de azi înainte, adio solitaire
– Da mărite Adi, sunt obedient, c-așa eram din vremea când am fost student
– Vezi dosarul ăsta prăfuit și mic? De azi înainte nu mai faci nimic,
Studiezi dosarul și îți faci un plan, și să fie gata-n mai puțin de-un an”.
Costache se duse în birou la el, cu dosaru-n mână (și cu praf pe el),
Cu-n oftat lăuntric închide laptop-ul, cu capul gândește cum să treacă hopul.
“ – Il chem pe Muscalu, că-i copoi viclean, și termin proiectu-n mai puțin de-un an”.
Muscalu apare la consilier în ușă:
“- Ce-i dragă Costache, esti cam trist, păpușă
Te scoate Ionică din orice încurcătură, dar îți spun un lucru: să nu dai din gură.
Plăcuțe bilingve, asfalt și Cetate, Casa Tineretului, eu le fac pe toate,
Eu cunosc terenul, c-am filmat mereu și-am postat filmarea în “feisbucul” meu…
– Sefu, mai că-mi vine să urc pe tavan, mi-am propus în minte să fiu politician,
– Lasă guguștiuce, iar vorbești prostii, îți spune Muscalu, așa, ca să știi,
In administrație, recte-n Primărie, noi suntem cu mapa (trei, ca să se știe)
Restul sunt cu sapa, plimbă niște acte, și primesc lumină ca să facă… fapte.
Du-te mă, prin urbe, aburește lumea, dar să știi un lucru: niciodată lunea.
Spune că primarul este-n delegații, că viceprimarii sunt în fibrilații, că Ionel Muscalu face alegații.
Spune-le că facem tot ce e posibil, să devina Giurgiu un oraș vizibil,
Luăm lumina albă de la Bolojan, să-nfloreasca Giurgiu-n mai puțin d-un an
Și la Boc în sediu am făcut un sluj, și i-am zis că Giurgiu-i… varză a la Cluj.
Ei, acuma pleacă, du-te pe coclauri, să te-ntorci la sediu viu și plin de lauri!”
Costache se ridică și prin oras pleacă, salută giurgiuvenii cu mâna la șapcă
Brațul lui prin urbe mii de pliante-mparte, să îl vadă omul să zică mai departe…
Obosit și mândru, Costache se întoarnă și-n poarta la Primărie suna încet din goarnă
“- Don’ primar, Ionele, m-am întors acas’, dar deschideți ușa, la față sunt tras
Am muncit pe rupte și sunt frânt de tot, și de-atata mers mi-am rupt un pantof!”
Doar portaru-i iese în întâmpinare:
“- Cine ești matale, ești vreo arătare?
Don’ primar cu stafu’ e plecați acasă, Primăria-i goală, eu am o angoasă…
– Sunt Robert Costache, consilier de vază, și de pe coclauri mă întorc acasă
– Du-te dom’ne acasa, nu mă mai bruia, că scoli toți vecinii-n gălăgia ta
De tu ești Costache și Adi ți-e mumă, du-te și te culcă, nu vorbesc în glumă
Sună-l pe Muscalu, spune-i ce-ai făcut, și du-te acasă că-s plecați de mult.
Costache ascultă, pe Muscalu-l sună, pe tinerii liberali lângă el i-adună
Și-ntre ei cu toții hotărăsc cu zor, să apară-ndată la televizor,
Și să spună lumii c-au reclădit ce-au spus, și-au ridicat Giurgiu cu-n etaj mai sus.
Asta-i ficțiune, este fantezie, n-are treabă, frate, cu vreo poezie,
Are personaje în viață, reale, care-au “reclădit” tot ce-au prins în cale,
Ei ne-au dus renume pe unde s-au dus – Cluj, Oradea, Ruse… poate și mai sus
S-aude de Giurgiu, “din cauza” lor, d’aia avem cu toții, “mare viitor”.
Iadu Michiduță