Între 6 şi 9 iunie 2024, în jur de 373 de milioane de europeni vor fi chemaţi la urne pentru a-i alege pe cei 720 de deputaţi din următorul Parlament European.
Legea electorală a UE prevede că alegerile pentru Parlamentul European (PE) au loc o dată la cinci ani, într-un interval de timp de patru zile, de joi până duminică. În 2024, alegerile se vor organiza în cele 27 de state membre ale Uniunii începând de joi, 6 iunie, până duminică, 9 iunie.
Numărul deputaţilor aleşi din fiecare stat UE este agreat înaintea fiecăror alegeri şi se bazează pe principiul proporţionalităţii degresive, conform căruia fiecare eurodeputat dintr-o ţară mai mare reprezintă mai mulţi cetăţeni decât un eurodeputat dintr-o ţară mai mică. Numărul minim de locuri din fiecare ţară este de şase, iar cel maxim este de 96.
În prezent, Germania are cel mai mare număr posibil de reprezentanţi (96), cei 79 de eurodeputaţi francezi ocupând poziţia a doua, iar cei 76 de eurodeputaţi italieni poziţia a treia. România are 33 de eurodeputati, Bulgaria 17, cei mai putini – cate 6 reprezentanti au Malta, Cipru si Luxemburg.
Organizarea alegerilor europarlamentare
Olanda va da startul alegerilor joi, în 6 iunie, urmată de Irlanda, unde votul are loc vineri, 7 iunie, şi de Letonia, Malta şi Slovacia, unde se va vota sâmbătă, 8 iunie. În Cehia, urnele vor fi deschise vineri şi sâmbătă, în timp ce în Italia se va vota sâmbătă şi duminică. Celelalte 20 de ţări ale Uniunii (Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Croaţia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Lituania, Luxemburg, Polonia, Portugalia, România, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria) vor organiza alegerile europene duminică, 9 iunie.
În România, alegerile europene au loc aşasar duminică, 9 iunie 2024. Cetăţenii cu vârsta de cel puţin 18 ani, împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv, au dreptul de a vota.
Secţiile de votare sunt deschise în intervalul orar 7.00-22.00, ora locală. Alegătorii care la ora 22.00 se află la sediul secţiei de votare, precum şi cei care se află la rând în afara sediului secţiei de votare pentru a intra în localul de vot pot să exercite dreptul de vot până la ora 23.59 (ora locală).
Duminică seara se vor publica rezultatele provizorii, inclusiv în ţările în care scrutinul a avut loc mai devreme.
Există câteva reguli comune: În primul rând, legislaţia UE prevede ca numărul de europarlamentari aleşi de partide să fie proporţional cu numărul de voturi primite.
Vârsta de vot este stabilită de legislaţia naţională. În majoritatea statelor membre se votează începând de la 18 ani. Excepţie fac Grecia (17 ani) şi Austria, Belgia, Germania şi Malta (16).
De asemenea, vârsta minimă la care se poate candida variază în ţările Uniunii, de la 18 la 25 de ani. În România este de 23 de ani.
Votul prin corespondenţă şi votul online la alegerile europene nu este posibil în România.
Următorul Parlament European va co-decide împreună cu guvernele UE asupra următorului buget al UE pentru perioada 2028-2034.
Bugetul se ridică în prezent la aproximativ 1.100 de miliarde de euro.
Salariile europarlamentarilor
Toţi deputaţii din Parlamentul European primesc acelaşi salariu.
Salariile sunt stabilite la 38,5 % din salariul de bază al unui judecător la CJUE (Curtea de Justiţie a UE), astfel cum se prevede în Statutul deputaţilor în Parlamentul European (articolul 10).
Astfel, salariul lunar al unui deputat este 10.075,18 EUR brut şi de 7.853,89 EUR net, după deducerea impozitelor UE şi a contribuţiilor la asigurările sociale (cifre valabile la 1 iulie 2023).
Fondurile provin din bugetul Parlamentului.
Deoarece statele membre pot impune impozite naţionale suplimentare, cifrele nete finale depind de regimul fiscal al ţării de origine a deputatului.
Pensiile europarlamentarilor
Foştii deputaţi au dreptul la pensie la împlinirea vârstei de 63 ani, în conformitate cu articolul 14 din Statutul deputaţilor în Parlamentul European.
Pensia reprezintă 3,5 % din salariul lor pentru fiecare an complet în funcţie şi o doisprezecime din salariul pentru fiecare lună întreagă suplimentară, însă nu depăşeşte 70 % în total. Costul său este suportat de bugetul UE.
Dacă deputatul are dreptul simultan la o pensie pentru limită de vârstă şi la o pensie de invaliditate, nu le poate primi pe amândouă; este obligat să aleagă doar una dintre ele.
Indemnizaţiile europarlamentarilor
Pe lângă salariul lor, eurodeputaţii, la fel ca deputaţii din parlamentele naţionale, au dreptul la indemnizaţii care acoperă cheltuielile efectuate în exercitarea funcţiilor lor parlamentare, adesea departe de casă. Astfel, de pildă, indemnizaţia pentru cheltuieli generale (4.950 EUR pe lună), sau ICG, este o sumă forfetară care le permite deputaţilor să acopere cheltuieli precum închirierea de birouri în statul membru în care au fost aleşi, achiziţionarea de hardware şi software IT, materiale de birou, telefoane mobile/abonamente şi abonamente la internet.
Pentru eurodeputaţi, este important să poată organiza activităţi în circumscripţia lor, la nivel local, şi nu numai la Bruxelles sau Strasbourg. Regulile şi obiectivele ICG sunt prevăzute în Statutul deputaţilor, iar normele de punere în aplicare sunt stabilite de Birou. Plata acestei sume forfetare este menită să garanteze independenţa mandatului şi reprezintă forma de plată cea mai eficientă din punctul de vedere al costurilor.
Eurodeputaţii îşi pot publica cheltuielile online în mod transparent şi accesibil. Aceştia primesc jumătate din indemnizaţie dacă, fără o justificare adecvată, participă la mai puţin de jumătate din şedinţele plenare dintr-un an parlamentar (septembrie – august).
La sfârşitul mandatului lor, eurodeputaţii au dreptul la o indemnizaţie tranzitorie, echivalentă cu o lună de salariu per an de mandat, pentru o perioadă de cel mult doi ani.
Dacă un fost deputat ocupă o nouă funcţie în altă parte, noul salariu se deduce din indemnizaţia tranzitorie.
Diurnele
Diurna (350 EUR pe zi), cunoscută şi sub denumirea de indemnizaţie de şedere, este o sumă forfetară care acoperă cazarea, masa şi cheltuielile conexe în fiecare zi în care un eurodeputat se află la Parlamentul European în activitate oficială.
Eurodeputaţii trebuie să semneze un registru de prezenţă, dar există excepţii pentru preşedintele PE şi liderii grupurilor parlamentare.
Eurodeputaţii primesc jumătate din diurnă dacă nu participă la mai mult de jumătate din voturile prin apel nominal din zilele în care au loc votări în plen, chiar dacă sunt prezenţi şi semnează în registrul de prezenţă.
Pentru şedinţele din afara UE, diurna se reduce la jumătate.
Cheltuielile de deplasare
Eurodeputaţii pot utiliza vehicule oficiale pentru a participa la reuniuni sau evenimente de la Bruxelles sau Strasbourg.
Parlamentul European acoperă cheltuielile de deplasare pentru a le permite eurodeputaţilor să participe la reuniunile sale, cum ar fi şedinţele plenare, reuniunile comisiilor şi ale grupurilor. Acestea au loc în principal la Bruxelles sau Strasbourg.
Eurodeputaţilor li se rambursează, pe baza facturilor, costul real al biletelor de călătorie pentru participarea la reuniuni.
Plafoanele sunt stabilite la cel mult tariful la clasa business (clasa „D” sau o clasă similară) cu avionul, preţul unui bilet de tren la clasa I sau 0,58 EUR/km pentru deplasările cu autoturismul (până la maximum 1 000 km). Eurodeputaţii îşi pot obţine biletele şi prin intermediul Parlamentului European.
În plus, există indemnizaţii fixe în funcţie de distanţa parcursă şi de durata călătoriei pentru a acoperi diverse cheltuieli de deplasare (taxe de autostradă, taxe pentru excesul de bagaje, taxe de rezervare etc.).
În exercitarea atribuţiilor lor, eurodeputaţii pot fi nevoiţi să se deplaseze atât în interiorul statului membru în care au fost aleşi, cât şi în afara acestuia. Pe durata exercitării mandatului lor, eurodeputaţii pot călători în afara locurilor de desfăşurare a activităţii PE din diferite motive legate de reprezentarea PE: în principal, în cadrul misiunilor de informare ale comisiilor, ale delegaţiilor comisiilor sau ale delegaţiilor oficiale în ţări terţe. Aceste deplasări sunt organizate în conformitate cu Regulamentul de procedură al PE şi cu normele Biroului. Cheltuielile de deplasare sunt acoperite de bugetul comisiei sau al delegaţiei care o organizează.
În plus, eurodeputaţii pot organiza deplasări în nume propriu pentru a îndeplini sarcini oficiale. Adesea, deputaţii trebuie să călătorească în statul membru în care au fost aleşi sau în afara acestuia pentru a-şi îndeplini sarcinile oficiale, dar şi în alte scopuri (de exemplu, pentru a participa la o conferinţă sau pentru a efectua o vizită de lucru). Pentru angajamentele eurodeputaţilor în statul membru în care au fost aleşi, Parlamentul rambursează cheltuielile de deplasare doar în limita unei sume anuale maxime, stabilită pentru fiecare ţară în parte.
Pentru angajamentele în străinătate – care nu ţin de reuniunile oficiale ale Parlamentului – deputaţii pot solicita rambursarea cheltuielilor de deplasare, de cazare şi aferente în alte ţări în limita unei sume anuale maxime de 4.886 EUR.
Cheltuielile medicale
Deputaţii europeni au dreptul la rambursarea a două treimi din cheltuielile lor medicale. În afară de proporţia rambursării, normele şi procedurile detaliate ale acestui sistem sunt similare celor care se aplică în cazul funcţionarilor publici ai UE.
Personalul europarlamentarilor
Eurodeputaţii îşi aleg în mod liber asistenţii. Aceştia sunt remuneraţi dintr-o alocare bugetară stabilită de PE la 28.696 EUR pe lună (de la 1 iulie 2023).
Toţi deputaţii au dreptul la aceeaşi sumă şi nu primesc ei înşişi fondurile. Nu pot angaja rude apropiate, iar asistenţii nu trebuie să desfăşoare activităţi care ar putea crea un conflict de interese.
Deputaţii pot să angajeze mai multe tipuri de asistenţi.
Asistenţii acreditaţi, care îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles (sau la Luxemburg/Strasbourg), depind în mod direct de administraţia Parlamentului. Deputaţii au dreptul să recruteze trei asistenţi acreditaţi, iar în anumite condiţii, chiar patru. Cel puţin 25% din bugetul alocat pentru asistenţa parlamentară este rezervat pentru asistenţii acreditaţi.
Asistenţii locali asistă deputaţii în statul membru în care aceştia au fost aleşi. Aceste contracte sunt administrate de către un agent de plată calificat care garantează respectarea dispoziţiilor privind securitatea socială şi regimul fiscal. Contractele asistenţilor locali sunt fie contracte de muncă, fie contracte de prestare de servicii.
În cazul României, cuantumul maxim al remuneraţiilor pentru asistenţii locali (salariu brut pentru angajaţi sau onorarii fără luarea în calcul a TVA pentru prestatorii persoane fizice) nu poate depăşi, ca medie lunară, pentru un program de lucru cu normă întreagă, plafonul de 13.856 RON.
Stagiarii pot efectua un stagiu la sediile Parlamentului sau în statul membru în care deputatul a fost ales.
Costul total pentru asistenţii locali şi pentru stagiari nu poate depăşi 75% din bugetul alocat pentru asistenţa parlamentară. Cheltuielile legate doar de prestatorii de servicii nu poate depăşi 25% din acest buget.
Mai mulţi deputaţi pot constitui o grupare, pentru a recruta unul sau mai mulţi asistenţi acreditaţi sau angajaţi în statele membre. Aceştia trebuie să ajungă la un acord privind grila de repartiţie a costurilor.
Numele sau denumirile comerciale ale tuturor asistenţilor sunt publicate pe pagina de internet a Parlamentului, pe durata contractelor lor, cu excepţia cazului în care ei obţin o derogare acordată numai din raţiuni de securitate, justificate în mod corespunzător.