Astăzi, 3 septembrie 2026, dis-de-dimineață, în timp ce cocoșul din vârful Turnului cu Ceas își făcea conștiincios datoria și anunța o nouă zi, un amploaiat al Primăriei s-a gândit că n-ar fi rău să mai dea o lovitură imaginii publice a instituției. Și nu oricum, ci chiar de pe contul oficial de Facebook al Primăriei Municipiului Giurgiu.
În încercarea, probabil bine intenționată, de a oferi explicații și „date concrete” despre situația financiară a Primăriei în raport cu Incubatorul de Afaceri, pentru perioada 2019 – 31 august 2026, postarea reușește o performanță greu de egalat, ca în loc să lămurească, mai degrabă îi lasă pe cititori cu gura căscată.
Pentru că cifrele prezentate sunt de-a dreptul terifiante.
Potrivit datelor publicate chiar de Primărie, în perioada 2019–2026, municipalitatea a înregistrat o pierdere de 953.126,14 lei cu administrarea clădirii Incubatorului de Afaceri. Adică aproape 10 miliarde de lei vechi.
În șapte ani, pentru o singură clădire!
Aici apare întrebarea: ce fel de administrator al unei afaceri, fie ea și a unui municipiu, trebuie să fii ca să înregistrezi pierderi an de an și, în final, să vii să te lauzi cu ele pe pagina oficială a instituției?
Să fie asta o nouă definiție a succesului administrativ – dacă pierderea este suficient de mare, o publicăm și o numim „date concrete”?
Să luăm, de exemplu, anul 2025. În acel an, pierderea raportată ajunge la 152.869,25 lei. Peste 1,5 miliarde de lei vechi. Un record, am putea spune, dacă nu ar fi vorba despre bani publici.
Tot în 2025, în condițiile în care DAAPFE funcționa ca și compartiment în cadrul Primăriei Municipiului Giurgiu, cheltuielile cu salariile administratorului, femeii de serviciu și paza clădirii au ajuns la impresionanta sumă de 363.124 de lei.
Așadar, avem o clădire care produce pierderi și pentru care plătim, în același timp, sute de mii de lei pentru administrare, curățenie și pază.
O adevărată rețetă de eficiență, o lecție despre cum să transformi o clădire destinată sprijinirii mediului de afaceri într-o afacere… pentru cheltuieli.
Ce a împiedicat Primăria să achiziționeze și să monteze un sistem de supraveghere video, cu monitorizare la Poliția Locală, astfel încât să reducă sau chiar să elimine costurile cu paza?
De ce este nevoie de un administrator cu normă întreagă pentru activități care, din câte se înțelege, presupun doar emiterea facturilor pentru chirii și utilități la sfârșitul fiecărei luni?
Ce investiții au fost făcute în clădire în acești șapte ani pentru îmbunătățirea condițiilor oferite chiriașilor?
De ce nu a fost renovat și etajul II al Incubatorului pentru a crește numărul de spații disponibile, implicit numărul chiriașilor și, evident, veniturile?
Să nu uităm nici de curtea Incubatorului de Afaceri, care a devenit, de ceva vreme, un soi de parcare gratuită pentru cine dorește să profite de generozitatea administrației locale.
Ce a împiedicat Primăria să amenajeze curtea, să o asfalteze și, eventual, să transforme parcarea într-o sursă de venit?
Ar fi fost chiar interesant să vedem că municipalitatea poate găsi o modalitate prin care o proprietate publică să producă venituri în loc să producă pierderi.
Sunt multe întrebări de pus. Și probabil că ar merita puse una câte una, cu cifre, documente și răspunsuri oficiale.
Deocamdată însă, rămâne un fapt greu de ignorat: postarea de pe pagina oficială a Primăriei, menită probabil să explice situația financiară a Incubatorului de Afaceri, reușește mai degrabă să scoată în evidență neputința administrației publice locale de a … administra.
Dacă cineva din Primărie își imaginează că publicarea unor cifre care arată atatea pierderi în șapte ani reprezintă o lovitură pentru critici, atunci avem, din nou, o problemă cu matematica.
Dacă postarea a fost făcută cu bună știință, situația este și mai interesantă: înseamnă că cineva a considerat oportun să pună pe masa opiniei publice un bilanț financiar care ridică mai multe semne de întrebare decât oferă răspunsuri.
Dacă postarea a fost făcută „din greșeală”, atunci avem o explicație și mai simplă: Din greșeală în greșeală, spre „victoria” finală.
P.S.
Vă prezentăm mai jos opinia unui economist cu patalama vis-a-vis de cazul prezentat:
“Un economist bun ar face Incubatorul de Afaceri profitabil fără prea mare efort.
Analizând datele din tabel, trebuie în primul rând luate măsuri de reducere a cheltuielilor salariale în jurul ideii de transformare a costurilor fixe cu personalul în costuri variabile, contractuale, dimensionate după necesarul real. Din tabel rezultă că salariile reprezintă circa 85% din cheltuielile totale, deci aici există principalul potențial de eficientizare.
Soluții concrete:
1. Externalizarea administrării imobilului. În locul unei structuri proprii de personal administrativ, se poate contracta un operator de facility/property management care să asigure administrarea curentă: relația cu chiriașii, evidența spațiilor, sesizarea defecțiunilor, coordonarea intervențiilor, citirea contoarelor și urmărirea serviciilor auxiliare. Contractul ar trebui stabilit la un tarif lunar fix, cu indicatori de performanță (SLA/KPI).
2. Externalizarea integrală a curățeniei. Este unul dintre serviciile cel mai ușor de externalizat. Caietul de sarcini poate stabili suprafețele, frecvența, zonele comune și standardele de calitate. Avantajul este că Centrul nu mai suportă direct salarii, concedii, înlocuiri, echipamente, materiale și organizarea personalului.
3. Externalizarea pazei. Dacă există personal propriu de pază, trebuie comparat costul anual complet cu ofertele firmelor specializate. Mai mult, necesarul de pază fizică permanentă poate fi redus printr-un sistem mixt: control acces + CCTV + alarmă + dispecerat/intervenție rapidă. Dacă riscurile și regimul juridic al obiectivului permit, aceasta poate fi semnificativ mai ieftină decât paza fizică 24/7.
4. Externalizarea mentenanței tehnice. În locul personalului tehnic permanent, instalațiile electrice, termice, sanitare, HVAC etc. pot fi gestionate prin contracte de mentenanță preventivă și intervenție. Pentru un centru de dimensiuni moderate este, de regulă, dificil de justificat economic existența permanentă a mai multor specializări tehnice în organigramă.
5. Păstrarea unei structuri interne minimale. O variantă eficientă ar putea fi un singur responsabil/coordonator al Centrului (cu timp de lucru parțial), iar curățenia, paza, mentenanța și o parte din administrarea operațională să fie externalizate. Coordonatorul ar gestiona contractele și relația cu chiriașii.
6. Partajarea personalului cu structura-mamă. Pentru că Incubatorul de Afaceri aparține unei autorități (în speță: Primăria Giurgiu) care dispune deja de contabilitate, juridic, achiziții, IT, resurse umane etc., aceste funcții nu ar trebui duplicate la nivelul Centrului. Ele pot fi asigurate centralizat, iar Centrului să-i fie alocate numai resursele strict necesare.
Dar, dacă tu pui acolo 1000 de angajați, toate pilele politice, normal că nu e profitabil”.
Iadu Michiduță
