Crimă de lezmaiestate – cum să te dai mare când ești mic

Noului El Lider Maximo din clădirea Primăriei i s-a urcat puterea la cap, din moment ce la aproape un an de mandat, consideră că o critică adusă funcției pe care a dobândit-o, este crimă de lezmaiestate.
Sau, iar asta este grav, cei care au scris un text denumit pretentios “drept la replică”, au scris de capul lor, ceea ce vă afectează grav imaginea. Pentru că nu poți să scrii, imperativ, ca o amenințare, “Domnule Ion Diaconescu, ați publicat un articol împotriva primarului Adrian Anghelescu!”
“Domnule Adrian Anghelescu, ești în slujba cetățenilor acestui oraș de un an de zile și nu ai realizat nimic din ceeea ce ai promis!” – Ei bine, eu, și oricare cetățean din municipiu, avem dreptul să spunem asta.
Dar atata timp cât sunteți cocoțat acolo cu voturile noastre și vă luați salariile din banii contribuabililor, nu aveți dreptul să fiți imperativ și să amenintați. Pentru că, prima frază a dreptului la replică este imperativă, și da, sună a amenințare!
Iar un drept la replică se semnează. Obligatoriu! Ori de instituție, ori de o persoană, cineva trebuie să își asume inepțiile debitate în text.
Nu comentăm mai mult, timpul este mult prea prețios să îl irosim, dar vă repetăm, o critică nu este o crimă de lezmaiestate.

N. R.- Art. 7 din Legea privind dreptul la rectificare și dreptul la replică față de materialele publicate in presă:
Rectificarea sau replica trebuie să se refere strict la elementele contestate și să fie exprimată în limitele decenței, în termeni sobri, fără să conțină amenințări, aprecieri sau comentarii marginale, în condițiile prezentei Legi. (9 aprilie 2002, cu respectarea prevederilor Art. 74, alineatul 2 din Constituția României.)

P.S. – LEZMAIESTÁTE s. f. (în statele monarhice; în sintagma) Crimă de lezmaiestate = ofensă adusă de cineva unui suveran, considerată de lege drept crimă. – Scris și lezmajestate, din fr. lèse-majesté.
Ion Diaconescu