Au trecut aproape doi ani de la ultima zi de campanie electorală. Ziua votului a fost și ultima zi în care primarul Anghelescu a bătut cartierul Tineretului, la adăpostul întunericului, să scoata oamenii la vot.
De atunci, biroul de primar i-a fost casă 8 ore pe zi (deunazi spunea ca nu are timp să își ia concediu…), mai târziu și-a luat un televizor cât peretele și a transformat biroul în buncăr.
Giurgiuvenii nu l-au mai văzut pe străzi, șantierele au dispărut, lucrători tot mai puțini la multele probleme ale orașului. Un jemanfișism total, o sfidare pe față a giurgiuvenilor… Pe rețelele de socializare, unii spun că nici la salut nu le mai răspunde edilul șef, alții că nu răspunde solicitărilor tot mai dese… Iar majoritatea celor care l-au avut la profilul de pe facebook în campania electorală, își cer scuze public… că l-au votat.
Una peste alta, orașul arată groaznic. 
Bălăriile au cuprins toată urbea, șerpii s-au înmulțit peste poate, țânțarii nu ne dau pace, în ciuda eforturilor celor de la GSP, nemulțumirile legitime ale giurgiuvenilor au atins cote inimaginabile, proiectele cu fonduri UE se pierd unul după altul, iar “tichiile de mărgăritar” ale lui Barbu pălesc pe lângă mirobolanta căiță a lui Anghelescu.
Avem loc cu flori fără flori, avem trotuare năpădite de vegetație, avem o fântână în parcul Mihai Viteazu care nu funcționează, avem locuri de joacă ce sunt un adevărat pericol pentru copii, avem mizerie, deși înțelegem că firma de salubritate este plătită cu celeritate (dar nu îndeajuns, după cum declara edilul sef într-o emisiune la televizor).
Ce mai avem? Mai avem (încă) transport în comun, dar banii merg către o firmă privată (e vorba de subvenția administrației locale, care s-a majorat de la 1,2 miliarde de lei vechi, la 1,7 !!!); avem mici producători din satele limitrofe, care sunt prigoniți chiar de cei care ar trebui să îi protejeze. Mai avem și o promisiune de piață volantă organizată de Primărie, care are o lună de când e… promisiune.
Eliminarea garajelor, o altă promisiune fermă a primarului, are un an de când este… uitată.
Ce nu a uitat edilul șef? Să recite aceeasi replică de vodevil: “Nu am bani”,
Ce nu se vede, ce nu avem – nu avem locurile de muncă promise și bine plătite; nu se văd nici investițiile – promise și ele, care s-au dovedit a fi… bălării. Constatăm însă, că doar bălăriile au năpădit orașul.
Dacă una din țintele primarului a fost, “Giurgiu, oraș verde”, aceasta este singura care a fost atinsă în aproape doi ani de mandat…
N.R. Acest material nu este un pamflet. Realitatea amară din fotografii poate fi comparată oricând, de oricine, cu realitatea din teren.
Ion Diaconescu
