Departe de zgomotul alb și inutil de la București, de absența celor care ar trebui să ne reprezinte cu adevărat și navigând (amuzat oarecum) printre fake news-urile care nu fac altceva decât să ne facă și mai mult rău (de parcă acest lucru ar fi posibil?), zilele acestea la Washington DC muncind pentru continuarea întăririi relațiilor dintre cele două țări
În diplomație, în general, există trei tipuri de întâlniri:
1. Populare (“photo ops.”, adică multe poze, 10 minute maxim, dar fără substanță).
2. Serioase (minim 20 minute, eventual cu o agendă prealabilă de discuții, poziționări concrete, termen scurt – mediu și nu neapărat poze – doar dacă gazda o cere.
3. Decizionale (în genere la nivel de guvern, președinte, 30 de minute sau mai mult, agendă, termen mediu – lung și presă și/sau poză finală).
Până la a ajunge din nou la punctul 3 (absolut inexistent zilele acestea, aici la Washington), ne aflăm la punctul 2 pe care îl consolidăm prin strategie, consecvențǎ reparatorie și mai ales ceea ce eu numesc “diplomație adaptivǎ”
