Se întâmpla în toamna lui 2000 (sau 2001?). Impreună cu regretatul Traian Metaxa am plecat de la zero într-o “afacere”. Am fondat Ziarul “Observator”. Deschidere cu fast, invitați unul și unul, din spectrul politic al vremii, din mediul privat… Atunci am schimbat pentru prima dată câteva vorbe cu Ion Mateescu – amabilități, felicitări, chestii de protocol.
După câteva zile, Ion Mateescu (Mateo) a venit la “redacție” – o casuță pe lângă Zalomit. La noi, bălării în curte, sărăcie lucie în cele două încăperi – un birou pe care erau două hârburi de calculatoare și două scaune scâlciate.
“Mai băieți, voi aveți viață grea, mâine trimit o mașină cu două birouri și două scaune în firea lor. Donație de la mine, de la Falaștoaca…”
A doua zi aveam birourile și scaunele la redacție, dar și o relație de prietenie sinceră și durabilă cu Ion Mateescu…
Dumnezeu să te odihnească în pace, Mateo!
