Liliana Ciobanu este, fara doar si poate, un adevarat om de afaceri. A intrat în “jungla” afacerilor în urma cu multi ani, iar acum spune cu tristete ca nu i-a fost greu sa intre în afaceri si sa se mentina în top – acum îi este greu sa mearga mai departe. Evident, din cauza conditiilor economice si a birocratiei si legislatiei stufoase.
Reporter: Cât de greu ti-a fost, ca femeie, sa intri în lumea afacerilor, o lume în majoritate dominata de barbati?
Liliana Ciobanu: Nu mi-a fost greu sa încep, îmi este greu sa merg mai departe… Sigur ca acum multi ani era elanul tineresc, legislatia mai relaxata, si, sigur, nu era criza… Mai mult de atât, si oamenii erau altfel. O afacere era o afacere, nu era atâta suspiciune… Climatul în care traim acum ne afecteaza si psihic si economic, si uneori, chiar fizic.
Rep.: Din 1992 ai intrat în afaceri. Cu ce ai început?
Liliana Ciobanu: Are legatura strânsa toata povestea mea… Am început cu utilaje si teren agricol… În 1997 am înfiintat firma aceasta, însa am început productia de panificatie în 1999. În cei doi ani m-am ocupat de comert. Am bâjbâit doi ani pentru ca am obtinut greu autorizarile, o întreaga încrengatura birocratica.
Rep.: Daca ar fi sa o iei de la început, ai mai intra în afaceri. Si daca, da, în ce fel de afaceri?
Liliana Ciobanu: Niciodata. Niciodata. De ce? Pentru ca nu te încurajeaza nimic. Statul nu te ajuta, institutiile statului sunt oarbe si surde… nu suntem sustinuti ca oameni de afaceri. Ba mai mult, suntem tratati ca dusmani, desi noi producem plus valoare, locuri de munca…
Rep.: Au fost, probabil, niste “antecedente” cu asazisii oameni de afaceri…
Liliana Ciobanu: Sigur ca da, nu exista padure fara uscaturi. Sunt destul de multi “afaceristi”, pusi pe dat tepe, dar asta nu înseamna ca trebuie sa punem la zid pe toata lumea.
Nu stam cu mâna întinsa sa ne dea statul ceva, dar ne dorim un mediu economic mai relaxat, o fiscalitate mai putin stufoasa. Sa nu mai fim priviti de catre functionarii de la institutiile statului ca niste dusmani ai poporului.
Rep.: Cum merge afacerea acum, în perioada de criza?
Liliana Ciobanu: Suntem în criza? Am intrat în recesiune? În tara asta nu stie nimeni nimic. Politicienii se contrazic între ei. Unii spun ca am iesit din criza, altii ca abia urmeaza vârful crizei… Specialistii se contrazic si ei… Nu mai stii ce sa crezi. Cert este ca treaba nu merge bine deloc…
Rep.: Cât de tare te-a afectat toata nebunia asta cu criza?
Liliana Ciobanu: Foarte mult. Nu dau cifre, însa în panificatie este un… lant. La rândul nostru suntem legati de mersul economiei în întregul ei. Daca în constructii nu merge, sau în oricare alt domeniu, sigur ca oamenii nu mai au putere de cumparare si atunci reduc si portia de pâine… În Giurgiu, doar bugetarii mai au locuri de munca, 70% din oameni lucreaza pe la Bucuresti sau sunt în somaj. Salariile au scazut cu 25%, automat ne-a scazut cifra de afaceri tot cu 25%, în conditiile în care taxele si impozitele sunt la fel de mari.
Taiem factura pe marfa livrata, încasam banii la 90 de zile sau mai mult, iar TVA-ul îl platim la sfârsitul fiecarei luni… Platim TVA din banii neîncasati, e aberant…
Rep.: Câti salariati aveti acum, la câti oameni dati… pâine de mâncat?
Liliana Ciobanu: Am intrat în criza cu peste 200 de angajati, iar acum mai avem 87. Am restrâns din activitate pentru ca au scazut vânzarile. Contracte pe raza municipiului si judetului Giurgiu nu am voie sa fac, este ordin politic, clar.
Consiliul Judetean a licitat pentru programul “Lapte si corn”, însa nu a câstigat o firma din Giurgiu – desi aici platim impozite si taxe, de aici avem angajatii, ci “au câstigat” firme din Prahova si din Bucuresti. Mai mult de atât, cei de la Consiliul Judetean s-au asigurat ca ne sugruma de tot, si au facut contractele pe patru ani. Sa nu mai spere nimeni nimic. Sa închida tot ce se mai poate în Giurgiu.