– Editorial –
Este bine cunoscut faptul ca presa – nu numai din Giurgiu – este “integrata” financiar in structurile politice si administrative. Altfel n-ar rezista si n-ar exista. Pentru ca, din pacate, parghiile economice, mai ales in orasele de provincie, sunt si ele la fel de bine integrate si legate ombilical de mediul politic. Si, tot din pacate, nu s-a nascut mogului care sa isi permita o presa… eminamente independenta.
Tot… din pacate, orice scarta-scarta pe tastatura, si care a terminat (sau nu) cu chiu cu vai “jurnalismul”, incepe sa haiduceasca pe cate un “sait” pe care il recomanda si il promoveaza ca fiind “de atitudine”, “civism” si mai ales “independent”…
Insa nu de asta vreau sa vorbesc aici, ci de altceva, mult mai grav… O “pitzi” autointitulata jurnalist, caruia inca nu i-a disparut pamantul de taranca dintre degetele de la picioare, si care n-a scris niciodata nimic notabil in niciuna dintre publicatiile din urbe – doar pentru ca e si “politicianca”, isi permite sa imparta presa in categorii, pe culori si afinitati…
Un singur lucru uita “pitzipoanca” – tocmai ea, care isi tuguie buzele “sa vorbeste”, ea care a calcat in galbenul politicii pentru un contract de cateva zeci de milioane pe luna, de la o institutie publica. Nu pentru ca stie “sa face” vreo analiza a evenimentelor, ci pentru ca psihanalizeaza cu sarg… mediul in care militeaza. La “mercurialul” asta atat de meschin, niciun jurnalist, fie el si de alcov, nu si-ar cataloga colegii de breasla, si cu atat mai putin, nu ar incerca sa-i puna la colt pe coji de nuca…
N.R. Orice asemanare cu personaje reale din media giurgiuveana, poate fi imaginata cu o singura conditie: pe raspundere proprie…