Folosiți cel mai adesea ca lipitori de afișe, aruncați în față în campaniile electorale contondente, avansați, după mulți ani de ucenicie pro bono, cel mult în funcții de consilieri pe la cabinetele tartorilor – după ani de zile de “hămăleală” și după testul corespunzător de yesman – tinerii din partidele tradiționale îmbătrânesc odată cu speranțele. Majoritatea…
Ei sunt “nebăgații în seamă” din sediile PNL, PSD, sunt cei care vor fi și la AUR, POT sau orice altă formațiune politică… ajunsă.
Ei sunt cei care duc steagul partidului, cei care se uită cu admirație și speranță la liderii borțoși de atâta suficiență.
Iar când ajung, într-un final, pe o funcție politică sau administrativă de răspundere, e prea târziu…
Sunt la fel de burdihănoși ca foștii lor șefi și, mai grav, au adoptat, fără să vrea, năravurile “maeștrilor”.
Se vorbește acum de înnoirea clasei politice, de reformarea sau chiar resetarea partidelor tradiționale…
“Nebăgații în seamă” ar putea fi o soluție, dar treptat, cu atenție și după o evaluare profesională competentă…
In trecutul recent, s-a mai încercat, la nivel… micro. Avem exemplul lui Niculae Bădălău și a lupilor tineri – o inițiativă lăudabilă, care a avut un eșec răsunător.
Cred însă că merită riscat. Tinerii din partide, “nebăgații în seamă” ar putea fi varianta resetării nu numai a partidelor traditionale, ci a întregii clase politice compromise.
I.D.
