Generatii intregi de giurgiuveni isi amintesc cu drag si nostalgie de vremurile cand furau suruburi de la ICMUG, clor de la combinatul chimic, carne de la abator, smantana de la Lacta, conserve de la fabrica de profil, porci de la ISCIP, panza de la Dunareana… De parca toate aceste intreprinderi ar fi crescut in curtea fiecarui giurgiuvean… Trocul era in… floare (ia un surub si da-mi o fleica, etc…)… Si daca tot vorbim de… flori, sunt si nostalgici ai… trandafirilor, care isi luau in maini palmare de sudura si se zbenguiau printre trandafirii din parculetul telefoanelor… Iar cand se lasa amurgul isi infigeau gherutele in trandafiri – bunul intregului popor…
Nostalgicii trandafirilor iswi amintesc chiar ca a venit revolutia si ca parcul a ramas tot acolo (de parca trebuia sa-l mute noua structura statala)…
Dar, stupoare si rumoare printre nostalgicii trandafirilor, carora nu le mai miroase a roza sub geamuri!!!
Independentul Barbu, un om fara partid, a dat un ordin criminal: sa fie scosi jumatate dintre trandafiri, pentru a se planta in locul lor un loc de joaca pentru copiii neastamparati, care ar fi putut sa bata mingea pe maidan, sau sa stea naibii pe calculatoare, sau sa pasca caprele aiurea, nu sa faca galagie chiar sub geamurile nostalgicilor…
Iar primarul diabolic, ar fi putut sa proiecteze locul de joaca suspendat deasupra trandafirilor, astfel incat, copiii mari si nostalgici sa poata sa isi satisfaca fetisurile si fanteziile nocturne, furand cate o roze in noptile cu insomnii…
Iar daca nu stiati, trandafirii din parculetul cu pricina erau „un simbol al orasului”, pe care edilul sef l-a ras de pe fata pamantului, lasand un gol imens in sufletul copiilor ceausisti nostalgici…
Cam asa stau lucrurile cu presa comandata din Giurgiu… Punem pariu ca locurile de joaca vor deveni prilej de campanie electorala si pentru primar si, mai ales pentru… trandafiristi? Indiferent cat de agreate de UE si de copii ar fi ele…
La fel cum, orice va face primarul actual, util sau nu, va fi aspru criticat, pentru ca se vor gasi permanent… nostalgici si copii mari…