Nu se hotărâse dacă să ningă sau sa plouă, așa că un fel de lapoviță îi biciuia pe profesioniștii sau amatorii prezenți în jurul Arcului de Triumf.
La tribuna oficială se strâng mâini înghețate, iar fiecare caută o formă de adăpost care nu există. Vremea lui decembrie își face datoria și ne pune la încercare patriotismul.
Încerc să mă rog (fără să protestez) și mă uit către cer: nici o șansă să primim îndurare, dar Dumnezeu este prezent chiar în fața noastră prin fanfara militară care își face datoria să ne îmbărbăteze.
Îmi scot șapca! Se intonează imnul național și se trag salve de tun! Am sentimentul că îngheț instantaneu de frică, de frig, de emoție că am șansa să fiu acolo. Trebuie doar să o onorez și în amintirea străbunicului Nae Marin, a zăpezii înnegrite din curtea casei sale unde fusese dezbrăcat de hainele purtate timp de doi ani în prizonieratul Primului Război Mondial.Parada începe cu uniformele care au trecut munții în 1916 pentru ca noi să putem sărbători astăzi. S-o fi gândit vreunul dintre acei soldați că la 100 de ani de la jertfa lor vom fi liberi sa trecem Carpații, dar nu vom avea pe unde?Nu ne pierdem speranța că vom reuși totuși când ne uităm la prima grupă de luptă care trece pe sub Arc. Au atitudine, uniforme și arme care îi fac să pară din filme sau din orice armată de secol XXI, pe care v-o puteți imagina. Au desigur și rănile teatrelor de operațiuni din Irak sau Afganistan, acolo unde am ajuns pentru a demonstra lumii întregi că ne respectăm angajamentele cu demnitate și curaj, oricare ar fi prețul.Suntem la frontiera războiului așa că aliații noștri din SUA, Franța, Olanda sau Polonia, încartiruiți la marginea sau în mijlocul țării, au fost prezenți prin soldați proveniți din unități cu vechi tradiții de luptă. M-am bucurat să îi văd, dar parcă mi-au plăcut mai mult ai nostri. Vedeți imaginile, merită!
Am simțit vibrație în mulțime la anunțul privind apariția soldaților din Republica Moldova. Văzându-i, mi-am amintit părerea pe care am spus-o de-a lungul timpului, miniștrilor apărării, cum că ar trebui să îi sprijinim să scape de stocurile de uniforme de tip sovietic.
Muzica se oprește, iar comandantul fanfarei vine către noi. Mă gândesc că se strică vremea de tot și vrea să ne curme suferința, vizibilă prin foiala de a căuta căldură. Nici vorbă, cu un zâmbet care arăta bucuria datoriei împlinite, domnul colonel ne anunță că urmează un moment de virtuozitate muzicală. Mă gândesc cum pot să ajut și dăruiesc un fes pe care îl aveam rezervă prin buzunar.
Prima mașină de război, Pirania V, arată impresionant chiar și în raport cu tancul Bizonul, ca să nu mai spun de vechile tab-uri care par doar jucării bune de utilizat in filmul execuției ultimului dictator român, o dovadă clară că și noi suntem NATO.
Nu au fost avioane pe cer, dar Cerul a fost de partea noastră. Ne luăm rămas bun cu gândul la cei care au stat în tranșee uzi, cu mâinile înghețate pe arme, hrănindu-se de multe ori doar cu visul că se vor întoarce la cei dragi. Față de ei, noi chiar avem șansa să ne bucurăm de un prânz de sărbătoare cu familia și prietenii!
Senator,
Robert Cazanciuc