Postul Mare – cel mai lung si mai aspru post

Postul Mare – cel mai lung si mai aspru post
Postul Mare – cel mai lung si mai aspru post

In Biserica Ortodoxa, luni, 18 martie, incepe Postul Mare care precede sarbatoarea Invierii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos pe care, anul acesta, o vom sarbatori duminica, 5 mai. Astfel, perioada de postire pentru sarbatoarea Sfintelor Pasti, anul acesta, este de luni, 18 martie, pana sambata, 4 mai, inclusiv.

Postul Pastilor, Paresimile sau Patruzecimea, adica postul dinaintea Invierii Domnului, este cel mai lung si mai aspru dintre cele patru posturi de durata ale Bisericii Ortodoxe; de aceea in popor e numit, in general, Postul Mare sau Postul prin excelenta. El a fost oranduit de Biserica pentru intampinarea cu vrednicie a comemorarii anuale a Patimilor si a Invierii Domnului.

In general, Sfintii Parinti si scriitorii bisericesti privesc acest post ca o institutie de origine apostolica.

Durata aceasta de 40 de zile a Postului Pastilor se intemeiaza pe o traditie vechi-testamentara, de atatea ori atestata cand e vorba de cercetarea si pregatirea sufletului prin masuri divine: potopul, care trebuia sa spele pamantul de pacate, a tinut 40 de zile si 40 de nopti (Facere 7, 11-17); patruzeci de ani au mancat evreii mana in pustie, inainte de a ajunge in pamantul fagaduintei (Deut. 7, 7 si 29, 5-6); Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea (Iesire 34, 28); ninivitenii au postit 40 de zile pentru a se pocai (Iona 3, 4-10); Iisus a postit in munte 40 de zile si 40 de nopti inainte de inceperea activitatii publice (Matei 4, 1-2 si Luca 4, 1-2) s.a.m.d.

Postul Pastilor este nu numai cel mai lung si mai important, ci si cel mai aspru dintre cele patru posturi de durata ale Bisericii Ortodoxe.

Conform traditiei stabilite cu timpul in Biserica, in cursul Postului Mare se posteste astfel: in primele doua zile (luni si marti din saptamana prima) se recomanda, pentru cei ce pot sa tina, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare pana spre seara, cand se poate manca putina paine si bea apa; la fel in primele trei zile (luni, marti si miercuri) si ultimele doua zile (vinerea si sambata) din Saptamana Patimilor. Miercuri se ajuneaza pana seara (odinioara pana dupa savarsirea Liturghiei Darurilor mai inainte sfintite), cand se mananca paine si legume fierte fara untdelemn. In tot restul postului, in primele cinci zile din saptamana (luni-vineri inclusiv) se mananca uscat o singura data pe zi (seara), iar sambata si duminica de doua ori pe zi, legume fierte cu untdelemn si putin vin. Se dezleaga de asemenea la vin si untdelemn (in orice zi a saptamanii ar cadea), la urmatoarele sarbatori fara tinere (insemnate in calendar cu cruce neagra): Aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul (24 februarie), Sfintii 40 de mucenici (9 martie), Joia Canonului celui mare, inainte-serbarea si dupa-serbarea Buneivestiri (24 si 26 martie), precum si in ziua Sfantului Gheorghe (23 aprilie), iar dupa unii si in Joia Patimilor. La praznicul Buneivestiri (25 martie) si in Duminica Floriilor se dezleaga si la peste (cand insa Bunavestire cade in primele patru zile din Saptamana Patimilor, se dezleaga numai la untdelemn si vin, iar cand cade in vinerea sau sambata acestei saptamani, se dezleaga numai la vin).

Pentru a trezi sufletele credinciosilor si a le indemna la cainta si smerenie, Biserica a hotarat, prin canoanele 49 Laodiceea si 52 trulan, ca in timpul Paresimilor sa nu se savarseasca Liturghie decat sambata, duminica si sarbatoarea Buneivestiri, iar in celelalte zile ale saptamanii (de luni pana vineri inclusiv) sa se savarseasca numai Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, care e mai potrivita pentru acest timp. Totodata, pentru a pastra caracterul sobru al Paresimilor, Biserica a oprit praznuirea sarbatorilor martirilor in zilele de rand ale Paresimilor, pomenirile acestora urmand a se face numai in sambetele si duminicile din acest timp. Sunt oprite, de asemenea, nuntile si serbarea zilelor onomastice in Paresimi, fiindca acestea se serbeaza in general cu petreceri si veselie, care nu cadreaza cu atmosfera de smerenie, de sobrietate si pocainta, specifica perioadelor de post. Odinioara chiar si legile statului bizantin asigurau respectul cuvenit postului Paresimilor, interzicand toate petrecerile, jocurile si spectacolele din acest timp.

Postul Pastilor e tinut si in Biserica Romano-Catolica; el tine 40 de zile, incepand nu luni ca la ortodocsi, ci in miercurea numita a Cenusii (Dies Ceneris), pentru ca in aceasta zi se practica la apuseni presararea cenusii pe crestetul capului (rest din ceremonialul penitentei publice din vechime, mostenit de la evrei). Catolicii dezleaga postul in duminicile Paresimilor, mancand de dulce.