Sa-l ajutam pe Lucian Ionescu sa-si finalizeze expeditia!

Daca n-ar fi existat frumosii nebuni, cei carora le place aventura, indraznetii, lumea ar fi fost mai saraca si, fara indoiala, progresul omenirii ar fi fost mai lent. Lucian Ionescu este unul dintre frumosii nebuni ai planetei… El s-a incumetat sa plece intr-un caiac construit cu mana lui, intr-o expeditie cu ruta Giurgiu – Venetia… Dar a ramas fara bani, undeva in Grecia, iar expeditia lui risca sa se sfarseasca inainte de termen, daca nu il ajutam…

Expeditionarul bucurestean Lucian Ionescu, in varsta de 49 de ani, si-a propus sa fie primul roman care realizeaza o calatorie cu caiacul intre Giurgiu si Venetia. Marti, 7 mai 2013, si-a pus caiacul pe apele Dunarii, pentru a pleca solitar intr-o expeditie spre Marea Neagra-Bosfor-Marmaris-Marea Egee-Marea Adriatica, urmand un parcurs costier pe langa tarmurile din Romania, Bulgaria, Turcia, Grecia, Albania, Croatia si Italia. Conform planului, ar urma sa ajunga in Venetia in luna decembrie. In prezent se afla in Grecia, insa pentru a-si termina calatoria, mai are nevoie de aproximativ 2.000 de euro.

Oricine poate veni in sprijinul lui Lucian Ionescu. Fundatii, asociatii, persoane fizice sau juridice pot contribui la reusita acestei expeditii, facand o donatie in contul RO84INGB0000999901704077 Banca ING Bank Romania, Cod Swift INGBROBU, Titular: Ionescu Catrina Maria.

Lucian Ionescu s-a nascut in 1964, este casatorit si tatal unei fetite de 12 ani. Pasiunea pentru acest tip de ambarcatiuni a dobandit-o in adolescenta, cand a practicat caiacul de performanta doi ani. A participat cu caiacul la turneul International Dunarea 2008. Si-a proiectat un caiac cu programul “kaiakfoundry” si l-a construit prin metoda strip-planked. Cu acest caiac a castigat prima “Regatta pentru Caiace de Agrement”, organizata la Herastrau de CSS6 Bucuresti.

Detalii privind expeditia „De la Giurgiu la Venetia” pot fi gasite pe adresa de facebook http://www.facebook.com/FromGiurgiutoVenice. O harta a expeditiei poate fi gasita si pe site-ul oficial al TID: http://tidromania.ro/2013/05/08/cu-caiacul-de-la-giurgiu-la-venetia-in-7-luni/.

 

Anexam scrisoarea venita din partea lui Lucian Ionescu:

 

„Banii s-au terminat. Daca doriti sa ma ajutati, acum este momentul. Orice suma conteaza. Ca o justificare, vreau sa detaliez putin costurile acestei calatorii. In primul rand, barca a ajuns sa coste pana la final aproape 1500€. A urmat carma, busola, scaunul si peretii etansi, chingi, sfori, elemente de inox, carutul etc., alti 1000€. Instalatia electrica, tableta si programele cumparate, aparatul foto, deckbag-ul, fustita, o droaie de alte echipamente, alti peste 1500€. Spre norocul m…eu, o persoana m-a sprijinit cu aproape 2000€ pentru mancare. Am fost totusi nevoit sa intru aproape jumatate in ei, pentru a-mi lua echipamentul necesar. Banii totusi nu au ajuns. Asa am ajuns la Dragos. Intentionam sa iau drysuit-ul si restul, saci etansi, padele, manusi, ciorapi si ghete de neoprene, alte maruntisuri, pe datorie. Stia ce vreau sa fac si cand si-a dat seama ca sunt hotarat, a discutat cu Oana si au hotarat sa ma ajute, fara nici un cost, cu echipamentele necesare. Nici nu visam, valoarea lor era de aproape 1000€. Oricum, costurile calatoriei au fost mai mari decat le estimasem, inca din tara. Am plecat cu mancare ce trebuia sa-mi ajunga pana la Mangalia. Am terminat-o inainte de Constanta. De fapt, langa Tulcea am facut o mica aprovizionare, altfel nu as fi rezistat. Se pare ca din cauza efortului mananc mai mult, chiar daca am slabit peste 10 kg. Nae si Andrei, unchiul si varul meu, m-au ajutat si ei cu 1000€. Apoi l-am cunoscut pe Adrian, de la Marine-Shop. Cred ca e cel mai inflacarat suporter al meu, sigur i-ati vazut postarile. Mi-a facut si el o donatie, dar mult mai important, a vorbit cu toti prietenii lui sa ma sprijine fiecare cum poate. Tot Adrian, mi-a trimis pana acum doua colete cu telefon rezistent la apa, pungi etanse pentru tableta, telefon, aparat foto, de la AquaPack, probabil cele mai bune, un alt carucior C-TUG, ce se demonteaza foarte usor si repede, pentru a nu mai avea probleme cu vantul si a comandat un nou panou solar, care din pacate nu a sosit inca. Inclusiv un bucatar prieten cu Adrian, imi pare rau ca inca nu-i cunosc numele, mi-a trimis intr-unul din colete carnati, sunca, conserve, carne uscata si altele, facute de el. Prietenii lui mi-au trimis diverse sume de bani. Voi mi-ati trimis sume de bani. Dar toti s-au terminat. Incepand cu Bulgaria, dar simtitor din Turcia, preturile au crescut dramatic. In Grecia, de exemplu, o cafea costa intre trei si patru euro. Ca sa am acces la internet prin wifi, o cafea tot trebuia sa cumpar. Trei euro, uneori sase, erau asigurati in Grecia numai pentru net. In Turcia scapam doar cu un ceai, aproape un euro, dar telefonul m-a costat enorm. Intr-o luna s-au dus aproape 1000€. Cred ca era 1,9€/min. Nu mult, dar am tinut zilnic legatura cu sotia mea. Era singura care stia in permanenta unde eram, ce intentii aveam pentru ziua urmatoare, ea anunta ambasadele din tarile in care intru si imi trimite numerele lor de telefon. Acum tin legatura si cu Adrian, ma ajuta mult cu alegerea traseului si imi cauta locuri in care pot acosta. Grecia are coasta in buna parte din faleze. De la el am aflat ca in zona cu muntele Athos, practic nu am unde acosta, muntele iesind direct din apa. Tot referitor la costuri, o paine aici costa un euro si mananc mai mult de una pe zi. Uneori simt nevoia si de ceva gatit; fara zece euro nu scap. O bucatica de cascaval e sapte euro, si tot asa. Probabil si din cauza ca este varf de sezon. Nu sunt paranoic in ceea ce priveste barca, dar nici nu o pot lasa ore intregi nesupravegheata. Sunt obligat deci, sa cumpar ce gasesc in apropiere de plaja. Oricum nu as avea timpul necesar sa caut prin oras magazine ieftine, mai ales dupa o zi de vaslit. Din experienta de pana acum, costurile reale cred ca sunt undeva intre zece si cincisprezece euro pe zi. Asta inseamna ca pana la sfarsitul calatoriei, in decursul a cinci luni, as mai avea nevoie de aproximativ doua mii de euro. Eu nu mai am de unde”.

Cu respect,

Lucian Ionescu