Nu este o noutate faptul ca mare parte dintre cei care conduc institutii – fie ele centrale sau locale, au cate o tinichea de coada. Sau cate cun mic secret pe care-l pastreaza cu sfintenie. Sau, asa cum spunea un jurnalist online, au cate un schelet in sifonier.
Bunaoara, un personaj aflat infipt intr-o functie bine remunerata, are un saculet cu sare de lamiae in sifonier. Iar in saculetul cu pricina stau ascunse secrete bine pazite. Asa crede el… Baietii cu ochii albastri nu au stat cu mainile in san si au constatat ca pe vremuri, personajul nostru “binganea” (termenul nu ne apartine, ci este preluat de la baietii buni, din rapoartele lor) despre ce se intampla cu acidul citric, cum se spune sare de lamiae in bulgareste si cum se face traducerea in ceha sau slovaca, sau direct in cehoslovaca. Ehei, erau vremuri tulburi, cand omul nostru facea orice pentru cele doua/trei excursii in tara cu pricina (Cehoslovacia).
Acuma, ce sa facem, daca s-au trezit baietii cu ochi albastri sa… dea pe goarna ce se intampla acum 30 de ani… D-aia spuneam in titlu, ca sarea de lamiae este buna uneori, dimineata, in cescuta cu cafea… In loc de alintaroma…
N.R. Vom reveni cu amanunte “pe persoana fizica”, pe masura ce acumulam informatiile strecurate pe sub usa cu pipeta baietilor cu ochi ca pruna in parg. Cine se simte cu musca sau cu sarea de lamiae pe caciula, sa nu faca prostioare, ca faptele s-au prescris…